Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 7 noiembrie 2012

Toamna la Priseaca

      A trecut mult timp de cand nu am mai scris nimic pe blog. Prea mult timp. Dar cand crezi ca nu mai ai nimic interesant de spus, mai bine te retragi si astepti vremuri mai bune. Acum intrebarea fireasca ce se pune este daca aceste vremuri au venit, nu-i asa? Bineinteles ca raspunsul nu este simplu si usor de dat. Nimic notabil nu s-a intamplat de cand mi-am lasat blogul, asemenea unui copil parasit, sa infrunte universul virtual pe fragedele lui idei. Din cand in cand ma intreb daca foloseste cuiva ceea ce eu am scris sau am adus aici. Sper ca da si, la fel ca la clasa, daca am cateva persoane interesate, atunci se merita sa merg mai departe, nu e totul in van.
      Imi propun in aceasta toamna tarzie sa repornesc motoarele obosite ale blogului meu folosind pentru inceput  un combustibil care pare impropriu fiindca de cele mai multe ori mi-a amortit spiritul. Este vorba chiar de toamna, anotimpul melancoliei si incremenirii in proiect. Ti se insinueaza perfid in suflet cu nuantele ei schimbatoare, de la o zi la alta tot mai frumoase, pentru ca la un moment dat sa se scuture pe neasteptate si sa-ti lase o lume gri, inchisa si grea.
        Pe dealurile Prisecii am surprins maretia toamnei si pana cand noiembrie va uniformiza si reduce totul la gri, ne putem inca bucura.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu