Totalul afișărilor de pagină

luni, 14 octombrie 2019

,,Rezistenţa armată anticomunistă de la Nucșoara’’ – concurs de istorie cu elevii de pe Valea Râului Doamnei


Vineri 4 octombrie am organizat la Şcoala Gimnazială ,,Iordache Păcescu’’ Coșeşti concursul de istorie ,,Rezistenţa armată anticomunistă de la Nucșoara’’, invitând echipe de elevi de la toate şcolile de pe Valea Râului Doamnei, începând, cum era şi firesc, cu Nucşoara, continuând cu  Corbi, Stăneşti, Domneşti, Pietroşani,  Coșeşti  şi Dârmăneşti.



Bucuria de a participa un număr atât de mare de elevi, alături de profesorii lor, a fost dublată de invitatul meu surpriză – doamna Laurenţia Arnăutoiu, care a venit de la Câmpulung pentru a vedea cum percep astăzi copiii evenimentele petrecute acum 7 decenii la Nucşoara, care sunt nu doar istorie a locurilor lor ci şi o pagină dureroasă a poveştii personale a familiei dumneaei.
 Am încercat în cursul acestei activităţi să îmbinăm două momente total diferite, opuse chiar –  expoziţia despre viaţa cotidiană în ultimii ani ai perioadei comuniste şi rezistenţa armată de la Nucşoara, prezentată prin panourile realizate de mine cu grupul Haiducii Muscelului şi, bineînţeles, concursul propriu-zis. 




     Am planificat astfel probele încât să avem trei probe de echipă şi una individuală. Dintre cele pe echipe, două au fost de creaţie, au solicitat imaginaţia şi creativitatea, iar prima a fost reprezentată de un test cu 10 întrebări cuprinzând itemi diferiţi. 












     Timpul alocat probelor ar fi trebuit să nu depăşească o oră şi jumătate, lucru ce nu s-a întâmplat, dată fiind totuşi complexitatea probelor de creaţie,  cea în care primind un text despre un partizan, trebuiau să îi refacă destinul şi cea în care trebuiau să realizeze un afiş cu mesaje pentru partizani şi/sau urmaşii lor.
Proba a doua i-a adus pe elevi, rând pe rând,  în faţa fotografiilor partizanilor, ei trebuind să îi recunoască.









A treia probă i-a pus pe elevi în poziţia de a schimba destinul partizanilor, aşa cum ei şi-ar fi dorit să se întâmple. Astfel, elevii din Corbi, au ales să modifice soarta lui Toma Arnautoiu, prins alături de fratele său de Securitate în mai 1958, după întinderea unei capcane, care a implicat şi trădarea lor de către prietenul Grigore Poenareanu, ce i-a servit cu ţuica cu somnifere.
,,Când Grigore Poenareanu a vrut să-I trădeze, dându-le ţuica cu somnifere puternice, o femeie din sat a auzit discuţia lui cu Securitatea. Aceasta, înainte ca Grigore Poinareanu să vină cu mâncarea şi ţuica, le-a adus mâncare şi băutură, săturându-i, iar atunci când a ajuns Grigore Poinareanu, Toma şi restul grupului au refuzat mâncarea. În cele din urmă,  în timp ce Grigore plănuia altceva, ei au fugit în altă ţară pentru că nu au mai venit nici americanii. Au scăpat cu viaţă şi după mult timp s-au reîntors şi au contribuit la revoluţia din 1989.’’
Elevii de la Domneşti au vorbit despre partizanul Alexandru Marinescu, arestat în martie 1950 chiar de pe patul de spital, undeva în Cluj: ,,Ionel Marinescu,  (n.a. fratele lui Alexandru) sfâşiat de durere trimite o scrisoare partizanilor Muscelului în care scria că fratele său a fost capturat, deşi se afla într-o stare destul de gravă. După o perioadă de timp, partizanii acţionează în miezul nopţii, eliberându-l pe Alexandru şi îl duc într-un loc sigur din inima Munţilor Făgăraş. Feriţi de ochii vigilenţi ai securiştilor, aceştia îl îngrijesc pe Alexandru, care se însănătoşeşte.’’
Elevele de la Coseşti au ales să vorbească despre Iuliana (Preduţ) Constantinescu, fiica preotului Constantinescu din Poenarei, profesoara de istorie care a fost arestată gravidă fiind şi a a născut în închisoare. ,, După ieşirea Iulianei din închisoare, aceasta s-a însănătoşit, şi-a văzut soţul şi fiica. Iuliana a reuşi să-şi reîntemeieze familia mult dorită încă din temniţă. Împreună cu mama sa l-au aşteptat acasă pe preotul Constantinescu, bunicul fetiţei Iustina Libertatea, ele neştiind de fapt ce s-a întâmplat cu dragul său tată, bunic şi soţ’’.
Acest scurt text al copiilor este de fapt cel real, căci în această privinţă, chiar aşa s-au petrecut lucrurile. Soţia, fiica, nepoata, toate l-au aşteptat pe Ion Constantinescu să se întoarcă, fără să ştie că a fost executat. Undeva prin anii 1984-1985 un post de radio din străinătate a lansat idea ca preotul s-ar afla în Siberia, o intoxicare care după atâţia ani, a dat familiei speranţe deşarte…
Tică Jubleanu, eroul de la Poenarei a fost personajul căruia a trebuit să i se schimbe cruntul destin de către elevii din Dârmăneşti. Cum se ştie, Ţică a luptat în acea zi de mai 1958 până la moarte, refuzând să se predea şi să coboare din bordeiul săpat la Râpele cu Brazi.
,,Atunci când Maria şi Petrică au strigat la Ţică Jubleanu că au fost prinşi, acesta a ieşit afară înarmat şi a ucis toţi securiştii care voiau să-l captureze. Ţică, Maria şi Petrică au fugit apoi, cărându-l şi pe Toma, care era rănit, până s-au simţit în siguranţă. Ţică şi Petre au mers prin munţi până au găsit un adăpost într-o râpă, iar Maria şi fiica sa, împreună cu Toma, au mers după ei, până s-au stabilit în acel adăpost. De acolo ei au continuat să lupte împotriva regimului comunist.

Afişele făcute de copii ne demonstrează că ei au înţeles ceva important din această poveste tragică a rezistenţei anticomuniste  şi astfel nu va fi nevoie să se mai întrebe, cum o fac chiar unii în prezent - ,,Până la urmă ce au fost ei, partizanii– bandiţi sau eroi?’’ Toate afișele sunt deosebite, create într-un timp atât de scurt, cu ceea cea au primit de la organizatori, dar mai ales folosindu-se de ceea ce au învăţat despre istoria partizanilor. Totuși, dacă ar fi să aleg doar unul, m-aș opri asupra celui realizat de copiii de la Pietroșani.





Originala interpretare a acestei echipei  s-a sprijinit pe talentul unei eleve, care prin desenele ei ne-au introdus în substanţa regimului comunist. Dar totuși o las pe Ina să explice, căci am rugat-o să îmi desluşească sensurile acestui colaj uimiror !
,, În desenul alăturat am vrut să reprezint atât crimele regimului comunist, cât şi lupta partizanilor, care prin jertfa lor au contribuit la clădirea societăţii democratice de care ne bucurăm astăzi. Pentru a descrie violenţa comunismului , am desenat doi securişti: primul flutură steagul Partidului Comunist Român, arătându-şi devotamentul, al doilea ameninţă cu arma un membru al grupării ,,Haiducii Muscelului’’. Arma din mâna partizanului indică faptul că aceştia au luptat cu toate puterile împotriva unui regim totalitar, nedrept.
În fundal, mai mulţi oameni erau închişi după gratii, semnificând arestările nejustificate în masă şi îngrădirea drepturilor cetăţenilor. Un alt aspect important din desen este reprezentat de partizanul care pune cărămizi pentru construirea unei case, care poate însemna de fapt însăşi viitoarea lume liberă. De aceea, pe partea opusă am desenat casa pe care o clădea partizanul, acum căminul unei familii libere şi fericite, care se bucură de roadele luptei predecesorilor. De asemenea, un alt detaliu pe care aş vrea să-l punctez este indicatorul spre vamă, care descrie libertatea românilor de a călători.
Prin toate aceste amănunte, am dorit să îmi exprim recunoştinţa pentru sacrificiul partizanilor şi compasiunea pentru victimele regimului.’’









...





...





...





...





...



Elevii au fost premiaţi cu cărţi primite de la Fundaţia Academia Civică din București, condusă de doamna Ana Blandiana. Vă mulţumim pentru acest gest și pentru susţinerea acţiunii noastre !
La sfârşitul concursului, ce a fost câştigat cu un punctaj maxim de către elevele de la Leicești, am rugat-o pe doamna Laurenţia Arnăuţoiu să ne spună câteva cuvinte despre familia sa, iniţiatoarea mişcării de rezistenţă de la Nucşoara. A fost o onoare să participe la evenimentul nostru şi aşa cum elevii noştri s-au prezentat, sunt sigur că au demonstrat că au înţeles importanţa şi sacrificiul celor din mişcarea armată de rezistenţă. Până la urmă, acest concurs s-a dorit a fi un omagiu pentru luptătorii din munţi, partizanii libertăţii. Şi un omagiu pentru doamna Arnăuţoiu, ca vlăstar al acestei familii ce a dat un aşa obol de sânge şi jertfă…