Virgil Marinescu – un învăţător printre partizanii din Nucşoara

       Virgil Marinescu s-a născut în anul 1901 în localitatea Albești.[1] A participat la mișcarea anticomunistă de la început, împărtășind convingeri similare despre noul regim cu cei din familia Arnăuțoiu. În casa sa au avut loc mai multe întâlniri ale partizanilor, care au fost alimentați cu mălai, cașcaval, miere, cartofi, țigări și chibrituri, după cum mărturisește Toma Arnăuțoiu într-un interogatoriu din 1959.[2]În luna mai 1949 colonelul Arsenescu l-a sfătuit pe învățătorul Marinescu să închidă școala unde era director și să meargă cu el în munte. Toma Arnăuțoiu a fost însă de părere ,,să rămână ca membru nedispersat al bandei și dacă va fi cazul să meargă în munte că noi îl vom anunța ulterior.”[3]La una dintre întâlniri colonelul Arsenescu i-a propus să intre în organizație cu cei doi băieți ai săi, dar el nu a fost de accord, considerând că aceștia trebuie mai întâi să își termine școala. El însă a depus jurământul față de șeful haiducilor cu o mână pe cruce și alta pe pistol. [4] 

(Virgil Marinescu la arestare)

        Problemele ce au apărut în vara lui 1949 între Toma Arnăuțoiu și colonelul Arsenescu si au dus la separarea grupului l-au preocupat pe Virgil Marinescu, care a insistat pentru păstrarea unității partizanilor. După separare, Toma Arnăuțoiu și cei din grupul său au mers la Nucșoara la locuința acestuia pentru a-l informa despre schimbările produse. Virgil Marinescu a pledat pentru reunire și pentru acțiuni comune, pentru el și soție prestigiul lui Arsenescu fiind un atu important în vederea asigurării succesului mișcării. Marineștii erau impresionați de alura colonelului, de competența sa militară, pe care o considerau necesară supraviețuirii grupului în munți. Toma Arnăuțoiu le-a propus atunci o nouă întâlnire cu colonelul spre a se convinge că reunirea grupului nu mai era posibilă din pricina atitudinii acestuia.[5]Aceasta însă nu a mai avut loc. Virgil Marinescu a fost arestat la 15 noiembrie 1949, judecat și condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale la 10 ani închisoare corecțională.[6]A intrat în cele mai dure penitenciare și lagăre de muncă – Aiud, Poarta Albă, Baia Sprie, Gherla, Galați, Pitești și a fost grațiat în 1956,[7] probabil Securitatea gândind că acesta va lua legătura cu partizanii din munți și așa vor avea oportunitatea de a-i prinde. S-au înșelat însă în așteptările lor și tehnica operativă plasată în casa familiei Marinescu nu a adus nici o știre despre fugari. Deși nu a mai avut nici o legătură cu partizanii după venirea acasă, el a fost rearestat în 1958 și condamnat la 6 ani de închisoare. A fost eliberat în 1964 prin decretul de grațiere al deținuților politici.[8]

(Fise matricole penale - sursa IICMER)

(Fragment din lucrarea ,,Haiducii Muscelului'' din Nucsoara, Catalin Nedelcu)

---

[1] Fișa matricolă penală a lui Virgil Marinescu, în www.iiccr.ro

[2] Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, op.cit., p. 168.

[3] Ibidem, p.169.

[4] Ibidem, p. 254.

[5] Aurora Liiceanu, op.cit., p. 42.

[6] Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, op.cit., p. 263.

[7] Fișa matricolă penală a lui Virgil Marinescu, în www.iiccr.ro

[8] Idem

Copilăria mea în comunism (II)

           În fiecare an, la clasa a VIII-a la cultură civică,  când ajung la lecția 

dedicată regimurilor democratice și nedemocratice, realizez cu elevii mei un

mic proiect care îi pune în situația unor reporteri. Ei trebuie să vorbească 

cu părinții, bunicii, alte rude sau cu cine cred ei de cuviință despre viața cotidiană

 în perioada comunismului, despre copilăria alor lor. Apoi rezultatele 

acestei investigații le prezintă în față clasei și le discutăm cu toții, le întoarcem 

pe toate feţele, le analizăm cu grijă. Uneori am avut surpriza ca elevi slabi 

sau dezinteresați să găsească resurse nebănuite și să-mi prezinte o lucrare cu 

totul deosebită. De fapt, dacă mă gândesc bine, cred că an de an se întâmplă 

asta! E o oportunitate deosebită pentru copii să comunice cu ai lor într-un 

mod în care nu sunt obișnuiți să o facă, să afle lucruri interesante din copilăria 

și tinerețea părinților, bunicilor. Și, cred, este și pentru cei mari o ocazie de 

aducere aminte, de ce nu de o introspecţie mai serioasă. Este proiectul care 

an de an, elevilor le face cea mai mare plăcere să-l ducă la îndeplinire, se 

implică, dezbat diversele aspecte, trag concluzii.

               Zilele acestea căutând prin interviurile mele am găsit și câteva ale unor 

elevi de acum 6-7 ani, din clase foarte bune de la Coșești

și Dârmăneşti. Elevul meu Robert Trocan din Piscani a vorbit cu

domnul Teodor Dina pe 30 aprilie 2011. Domnul Dina este o personalitate

a localității, un om deosebit, un autodidact, care a reușit

să-și termine  studiile după vârstă de 25 de ani și mânat de o sete de

cunoaștere rar întâlnită, a  cercetat de-a lungul vieții cu multă 

atenție istoria locurilor natale. Acest studiu s-a concretizat în mai bine

 de 10 cărți de istorie locală a Piscaniului și altor sate, locuri, oameni

 din comuna Dârmănesti.

         Am avut plăcerea de a-l invita la una din activitățile din Școala Altfel   - 

 Oameni, locuri, istorii din Darmanesti

  De asemenea, i-am publicat pe blogul meu, câteva  articole – 
‘’Destinul uitat al unui dascăl de țară – Constantin Nicolescu ’’, 
''Vlaicu mare logofăt Piscanul -  o filă din istoria localității Piscani’’, 
''S-a întâmplat la noi în Piscani – povestea  unei crime de acum 7 decenii’’.

Bună- ziua !

I.   1. Cum vă numiți ?

- Numele meu este Teodor Dina.

2. Unde v-ați născut și când anume?

- M-am născut în localitatea Piscani la dată de 5 decembrie 1940.

3. De ce religie și naționalitate sunteți?

- Sunt de naționalitate român și religie creștin-ortodox.

4. Ce studii ați făcut?

- Am făcut şcoala elementară, 4 clase la Școala Piscani și 4 la curs

fără frecvență la Pitești la Școala Generală Nr.3 .

5. Ce profesie aveți azi?

- Azi am profesia de pensionar dacă asta poate fi o profesie.

6. Ați avut și altă profesie înainte de această?

- Înainte de a ieşi la pensie am lucrat la Uzina Colibaşi în funcția de  

mecanic motopompist timp de 40 de ani.

II.  1. Vă amintiți de un eveniment politic major din timpul copilăriei?

- Un eveniment politic major din timpul copilăriei mele… îmi amintesc

despre data de 30 decembrie 1947,  despre abolirea monarhiei

când Regele Mihai I a fost pus să abdice și chiar în acea zi s-a

instituit Republica Populară Română. A doua zi după eveniment ni

s-a impus să tăiem de la cărți, de la abecedare, portretele Regelui

Mihai și a Reginei Mamă Elena. Iar câteva zile mai târziu în

salutul pe care îl adresam, când treceam pe langă anumite persoane

în loc să spunem “Bună ziua”, spuneam “Trăiască Republica !”;

acesta este evenimentul cel mai important din copilăria mea

pe care mi-l amintesc, încă bine.

2. Copilăria v-a fost afectată de evenimente precum colectivizarea

agriculturii, naționalizările sau arestările politice?

- Nu, copilăria mea a fost mai înainte de colectivizare, părinții mei

nu au făcut politică,  așa că nu au avut probleme cu regimul, să

zic așa, instituit după abolirea monarhiei.

3. Cunoașteți cazuri de persoane care au fost arestate pe motive  politice?

-        Cunosc mai multe cazuri care au fost arestate pe motive politice

din Piscani, m-am ocupat mult de lucrul acesta, însă nu pot sa dau

nume de persoane pentru că încă mai sunt în viață ei sau copiii lor

şi nu vreau să vorbesc despre acest lucru.

4. Familia dvs a fost supusă la persecuții de către comuniști?

- Nu a fost supusă la persecuții de comuniști, am spus că tatăl meu nu

a făcut niciodată politică, însă la rând cu populația acestui sat a

trebuit să suporte rigorile legilor date în acest timp, efectiv impunerea la 

cote de lapte, de carne, de tot cea ce se impunea pe vremea aceea. Sigur, 

erau niște restricții care loveau serios în economia familiei, însă le-am depăşit 

și pot spune că m-am născut și am crescut în regimul acela.

5. Familia a fost silită să dea cote agricole la stat? Ce anume?

- A fost silită la cote agricole la stat: cote de carne, de lapte,  a  fost silită 

într-adevar ca și celelalte familii de altfel.

III  1. Aveați destule alimente când erați copil? Părinții vorbeau despre asta ?

-          Nu, nici nu se pune problema să avem destule alimente, decât numai strictul necesar.  Vorbeau foarte des despre asta părinții mei, sigur că da, ei erau în suferință că erau maturi, aveau responsabilități de familie, dar eu ca și copil nu am avut probleme cu acesta.

 2. Existau probleme legate de încălzirea locuinței iarna?

- Sincer, nu cred că existau, erau lemne destule la noi, nu erau probleme cu încălzirea locuinței.

3. Ați avut o copilărie cu privațiuni, cu lipsuri materiale? Cine o ducea mai

 bine atunci dintre cunoscuți?

- Am avut o copilărie cu privațiuni, cu lipsuri materiale, am suferit din cauza 

asta, am purtat pantofi, să zic așa, bocanci abia pe la vârsta de 12-13 ani si până 

atunci am purtat opinci că așa purtau toți copiii. Cei care aveau părinții săraci 

sigur au suferit privațiuni, îmi amintesc cu durere dacă pot spune așa că în

 clasa în care eram la școală nu purtam pantofi sau bocanci, numai doi copii 

din sat, restul aveam numai opinci.

    Dintre cunoscuți când eram eu la școală atunci ziceam că o ducea Marcel 

mai bine, era mai fericit băiatul primarului și băiatul unui controlor financiar 

care sigur aveau posibilități și trăiau mult mai bine decât noi muritorii de rând.

4. În casă dumneavoastră părinții vorbeau liber despre probleme politice sau

 de zi cu zi?

- Nu prea vorbeau de problemele politice, părinții meu se fereau să vorbească 

acest lucru pentru că era sigur periculos pe vremea aceea despre regim, nu 

era ca pe vremea asta, iar eu însumi când m-am făcut mare nu am vorbit 

niciodată în contradictoriu în ceea ce privește politica partidului tot din teama 

de a nu suferi privațiuni în acest scop.

IV   1. Ați studiat la școală limba rusă?Va plăcea studiul limbii ruse dvs. și colegilor de clasă?

-          Am studiat pe clasa a IV- a la Scoala Generală la Piscani și din celelalte 4 clase

 le-am făcut la școală de la Pitești la fără frecvență am studiat limba rusă. 

Am folosit-o foarte mult mai târziu când datorită acestor cunoștințe am putut

 să citesc în limba slavona și alfabetul chirilic din care am putut să

 descifrez anumite documente legate de istoria satului Piscani.

2. Ați avut colegi despre care ați auzit că au avut probleme cu regimul comunist?

- Am avut câțiva colegi care au avut probleme cu regimul communist. M-aș

 referi aici la Niculescu, tatăl său fusese controlor financiar în regimul 

trecut și chiabur și a suferit mult din cauza aceasta. Imi amintesc cu regret 

daca pot spune așa că nu se poate spune ca e plăcere de Octavian Crasan,

 fiul lui Octăviţă Crasan care și el era fiu de chiabur şi a avut mult de

 suferit din cauza regimului.

3. Stiți cazuri de profesori ce au avut probleme cu regimul?

- Știu cazul învățătorului Mateescu din Piscani care a fost arestat de 3 ori 

datorită unor probleme cu regimul, nu știu dacă a făcut politică regionala. 

Din cât îmi amintesc tot de la el într-un interviu parcă a făcut politică liberală și 

din cauza aceasta a făcut închisoare. A fost reținut de trei ori însă fără să îi scrie

 la eliberare că a fost vinovat, a fost eliberat ca om nevinovat.

4. Existau profesori obedienți, slugarnici față de puterea comunistă?

- Da la început în ’48 învățătorii, că eu nu am avut treabă cu profesorii pe 

vremea aceea, erau slugarnici față de politica comunistă, nu pot să dau nume

 pentru că încă mai trăiesc urmașii lor și nu aș vrea să am probleme cu ei.

5. Făceați muncă patriotică în calitate de elev? Ce manifestări erau obligatorii la 

școală atunci?

- Da, îmi amintesc că făceam muncă patriotică la curățenie în special, că eram 

copil în clasa a IV- a, nu se punea problema că să fii așa implicat în probleme, 

dar se făceau munci la curățenia șanțurilor, a grădinilor, mă rog tot ce era vorba

 de curățenie. Nu îmi amintesc așa de bine de manifestări puse la cale de regim, 

dar trebuia să particip la anumite acțiuni pe care le solicita școala la vremea aceea.

6. Ați fost pionier? Cum ați fost ales?

- Am fost pionier, am facut parte din prima promoție de pionieri în 1949 

și am purtat cravată un singur an pentru că a trebuit să întrerup pe clasa a IV-a 

şi nu m-am mai dus la școală decât când aveam vârsta de 25 de ani şi am 

făcut cursuri la fără frecvență la Pitești.

     Alegerea se făcea pe criteriul cunostinţelor, pe baza notelor pe care le aveam, 

nu s-a făcut așa la întâmplare să-i pună pe toți la pionieri la grămadă. İmi

 amintesc că și angajamentul pe care l-am scris, scriam un angajament, mi 

l-a scris un elev dintr-o clasa mai mare pentru că emoțiile erau așa de 

puternice încât îmi tremurau mâinile. Să vezi cravată roșie pe 

vremea aceea era ceva, părinții nu prea erau de acord cu politica asta, 

dar era obligatorie până la urmă.

7. În timpul copilărie au existat restricții la curentul electric? Cum învățați 

dacă nu era curent?

- Nu era curent electric în timpul copilăriei mele, acesta a fost introdus în 

comună abia prin 1964 când aveam deja 24 de ani. Învățam la lumina lămpii

 de petrol și la lumânare.

V.  1.Cum petreceați sărbătorile de 1 Mai sau 23 August?     

- Nu prea se sărbătoreau la țară 1 mai și 23 august, se sărbătoreau mai 

mult la orașe unde erau manifestări stabilite în acest scop, iar eu ca și copil nu

 am luat parte la astfel  de sărbători în copilăria mea.

2. Ați primit o eucație religioasă în familie? Mergeați la biserica duminică, de 

Paște de Crăciun?

- Am primit o educație religioasă în familie, mama și tata erau creştini ortodocşi,

 am mers la biserică la vârsta de 5 ani, aşa îmi amintesc eu, până târziu de tot. 

Imi amintesc că și în armată când eram militar prima învoire în oraș a fost 

la o biserică îmbrăcat în haine militare ceea ce mi-a pricinuit multe necazuri, 

că pe vremea aceea era interzis ca militarii să intre în biserică.

3. Existau interdicții de a merge la biserică?

- Nu cred că s-au impus așa restricţii, obligaţia era că atunci când mergeam 

cu colindatul  de Crăciun sau de Anul Nou să nu mai cântăm colindele obișnuite

 și să cântăm “ Sus tovarăși, nu dormiți,\ Vremea e să vă treziți “, niște 

cântece impuse, să zic așa, ale regimului.

4.Care erau jocurile copilăriei dumneavoastră?

- La școală jocurile erau tot ca și acum: șotronul, mijitea, alergatea erau niște 

jocuri obişnuite  să zic așa.

5. Ce cărți citeaţi și ce anume vă plăcea mai mult.

- În afară de cărțile de școală, cele din biblioteca școlii, ca să zic așa plină cu cărți

 de literatură sovietică, basme populare rusești, povești populare rusești,

 povestiri din război și tot așa cu conținut să zic politic sovietic.

6. Ce filme ați vizionat atunci și care v-au impresionat?

- În copilăria mea nu am vizionat nici-un film, îmi amintesc așa că pe la 11-12

 ani a rulat la Căminul Cultural, dacă pot spune așa, de fapt Hanul boierului 

Crasan, un film muncitoresc, alb –negru și atunci m-a impresionat extraordinar 

să văd pe un perete când se mișcau umbre, lumini.  Am văzut pentru prima dată 

un film muncitoresc, niște mineri care încărcau cu lopețile cărbuni sterili

 în vagonete, nu-mi amintesc așa bine, l-am vizionat la Pitești când aveam cel 

puțin 17-18 ani.

7. Ați avut o întâlnire deosebită în acea perioadă care să vă fi rămas în memorie?

- Nu am avut nici-o întâlnire, n-am avut cu cine, la școală erau câte doi 

învățători, întâlnirea era cu ei și mai târziu în clasa a IV-a cu instructorii  de pionieri.

8. Ați fost înscris în organizația UTC?

- Da foarte târziu am intrat în organizaţia UTM (Uniunea Tineretuli Muncitor)

 pe la 18 ani. Părinții mei nu mă lăsau să fac politică, cu toate acestea a trebuit 

să intru printre ultimii  în organizația UTM. Un an mai târziu am fost ales secretar al acestei organizatii și cu această atribuţie, să zic așa, am plecat și militar la 20 de ani, secretar al organizatiei UTM Piscani.

9. Mai târziu după terminarea școlii ați deținut vreo funcție în cadrul partidului. Cum ați fost alea pentru această funcție?

- Mai târziu, mai târziu… după ce m-am angajat la uzina Colibaşi am intrat în

 rândul membrilor de partid și după câțiva ani buni, aveam vreo 30 de ani, dacă 

nu chiar mai mult, am fost secretar de organizație de partid. Cam astea au 

fost atribuțiile pe care le-am avut eu, atribuții politice dacă se poate spune așa. Alegerea în partid am facut-o eu. Se vorbea pe vremea aceea că în partid sunt aleși cei mai buni dintre cei mai buni oameni ai muncii și fără  ca cineva să mă îndrume eu singur am făcut o cerere să intru în partid pentru a fi unul dintre cei mai buni. Când mi-am dat seama că era o eroare pentru că nu erau deloc cei mai buni dintre cei mai buni aș fi vrut să ies din partid, însă pe vremea aia nu se mai putea face lucrul acesta pentru  că era periculos.

Asta este tot, vă mulţumesc.

Copilăria mea în comunism

   

         În fiecare an, la clasa a VIII-a la cultură civică,  când ajung la lecția dedicată regimurilor democratice și nedemocratice, realizez cu elevii mei un mic proiect care îi pune în situația unor reporteri. Ei trebuie să vorbească cu părinții, bunicii, alte rude sau cu cine cred ei de cuviință despre viața cotidiană în perioada comunismului, despre copilăria alor lor. Apoi rezultatele acestei investigații le prezintă în față clasei și le discutăm cu toții, le întoarcem pe toate feţele, le analizăm cu grijă. Uneori am avut surpriza ca elevi slabi sau dezinteresați să găsească resurse nebănuite și să-mi prezinte o lucrare cu totul deosebită. De fapt, dacă mă gândesc bine, cred că an de an se întâmplă asta! E o oportunitate deosebită pentru copii să comunice cu ai lor într-un mod în care nu sunt obișnuiți să o facă, să afle lucruri interesante din copilăria și tinerețea părinților, bunicilor. Și, cred, este și pentru cei mari o ocazie de aducere aminte, de ce nu de o introspecţie mai serioasă. Este proiectul care an de an, elevilor le face cea mai mare plăcere să-l ducă la îndeplinire, se implică, dezbat diversele aspecte, trag concluzii.

          Zilele acestea căutând prin interviurile mele am găsit și câteva ale unor elevi de acum 6-7 ani, din clase foarte bune de la Coșești și Dârmăneşti. Cel pe care îl aduc în atenție acum este al Oanei, îmi aduc bine aminte de el, a presupus nu numai o muncă deosebită, dar și modul său de realizare, în cadrul unui interviu jurnalistic, a fost unic pe vremea aceea. Concluziile Oanei, parte au fost influențate de răspunsurile date de mama sa, parte de cursul opțional despre rezistență și represiunea din Argeș-Muscel pe care l-am ținut la clasa ei. Rigoarea, disciplina și seriozitatea Oanei de atunci sunt trăsături pe care își va construi o carieră, o viață de ofițer de poliție în prezent.

   

       Bună ziua doamnă! Vă voi lua un mic interviu în legătură cu perioada comunismului în viața dumneavoastră.

Reporter: Cum va numiți?

Nițu Elena: Mă numesc Nițu Elena.

 R: Unde v-ați născut și când anume?

N: M-am născut în orașul Câmpulung Muscel. Data mea de naștere este 9 mai 1969.

R: De ce religie și naționalitate sunteți?

N: Sunt de religie ortodoxă și naționalitate română.

R: Ce studii ați făcut?

N: Liceul de chimie industrială.

R: Ce profesie aveți astăzi?

N: Sunt asociată în cadrul firmei noastre.

R: Ați avut și altă profesie înainte de aceasta?

N: Am fost laborantă chimistă în cadrul uzinei de autoturisme Pitești și mi-a plăcut foarte mult meseria asta.

R: Vă amintiți de un eveniment politic major din timpul copilăriei?

N: Nu, pentru că nu ne interesa politică atâta timp cât am fost copii, am fost copii și atât. Nu ne interesa politica de nici un fel.

R: Copilăria v-a fost afectată de evenimente precum colectivizarea agriculturii, naționalizările sau arestările politice?

N: Nu, nu m-a afectat în nici un fel colectivizarea. Exista CAP până în anul 1989, dar nu mi-a afectat copilăria.

R: Cunoașteți cazuri de persoane care au fost arestate pe motive politice?

N: Da, erau foarte mulți care luptau împotriva comunismului. Da,Doina Cornea … foarte mulți.

R: Existau probleme legate de încălzirea locuinței iarna?

N: Nu, nu am avut probleme de felul acesta. Părinții mei au știut să-și gospodărească familia și nu aveam probleme de genul acesta.

R: Familia dvs a fost supusă la persecuții de către comuniști?

N: Nu, de nici un fel.

R: Familia a fost silită să dea cote agricole la stat?

N :Da. Dădeau cote agricole cum ar fi porci, viței, cartofi, porumb. Deci, după ce luam recolta de pe câmp, un sfert luam acasă, restul mergea la cooperativa agricolă.

R: Aveați destule alimente când erați copil? Părinții vorbeau despre asta?

N: Da, părinții mei au fost și sunt niște oameni foarte harnici. Munceau foarte mult și nu ne lipsea nimic.

R: Ați avut o copilărie cu privațiuni, cu lipsuri materiale?

N: Cu privațiuni...poate că ne doream mult mai mult. Ne doream dulciuri, jucării dar, nici nu se găseau și până la urmă atât cât ni se oferea ni se părea de ajuns.

R: Cine o ducea mai bine atunci dintre cunoscuți?

N: Nu cred să o fi dus cineva mai bine. O duceam toți la fel. Părinții noștrii munceau, nu exista șomaj pe timpul ăla și familiile o duceau în mod egal. Nu erau unii mai bogați ca alții. Nu existau pături sociale: pătură de mijloc, pătură de jos, nu existau bogătași. Deci comunismul asta a urmărit. Să fie toată lumea în același fel.

R: În casă dumneavoastră părinții vorbeau liber despre problemele politice sau de zi cu zi?

N: Despre problemele de zi cu zi se vorbea în mod liber, însă despre problemele politice se vorbea mai ferit, bineînțeles mai....ușurel față de noi copiii, nu eram implicați. Îi frământau problemele politice mai ales în ultimii ani `88-`89. Atunci nu mai eram nici eu copil.

R: Ați studiat la școală limba rusă?

N: Nu.

R: Ați avut colegi despre care ați auzit că au avut probleme cu regimul comunist?

N: Nu...

R: Dar știți cazuri de profesori ce au avut probleme cu regimul?

N: Nu știu.

R: Existau și profesori obedienți, slugarnici față de puterea comunistă?

N: Da, pentru că până la urmă li se impunea și trebuia să se alinieze problemelor astea.

R:  Făceați muncă patriotic în calitate de elev?

N: Da. Făceam la începutul fiecărei toamne. Făceam muncă patriotică. Mergeam în practică cu colegii și pentru noi era chiar o plăcere.

(Sursa: https://adevarul.ro/locale/alexandria)

R: Ce manifestări erau obligatorii la școală atunci?

N: Păi în primul rând muncă patriotică, disciplina, serbările cu tentă politică și în cadrul serbărilor nu se cântau decât cântece patriotice. În general trebuia să respectăm o disciplină .

R: Ați fost pionier? Cum ați fost aleasă?

N: Da. Am fost aleasă de către colegii mei și de către profesori.

R: În timpul copilăriei au existat restricții la curentul electric? Cum învățați dacă nu era curent?

N: Da. La lumânare, la lampa aceea cu gaz pe care voi, copiii nu aveți cum să o știți.

R: Cum petreceați sărbătorile de 1 mai sau 23 august?

N: Mergeam la defilare în Pitești. În Mioveni nu, mai mult în Pitești.

(Sursa - Universul argesean)

R: Ați primit o educație religioasă în familie?

N: Da, mama mea a fost o femeie foarte religioasă  și asupra copiilor a impus foare mult amprenta, așa că de mici am învățat rugăciuni, cântece, am mers la biserică.

R: Mergeați la biserică duminică, de Paște, de Crăciun?

N: Da, și de abia așteptam să mergem.

R: Existau interdicții de a merge la biserică?

N: Da... Eram  chiar urmăriți, amenințați că ni se scade nota la purtare, dar făceam noi ce făceam și mergeam la împărtășanie (râde), la biserică, la denii și domnul profesor știa că mergem, dar până la urmă mai trecea și cu vederea. Vedea că nu are ce să ne facă.

R: Care erau jocurile copilăriei dumneavoastră?

N: Am avut jocuri foarte curate, sincere. Chiar jocuri copilărești de care îmi aduc aminte cu foarte multă plăcere, cum ar fi  “telefonul fără fir”, ”şotronul”(râde)… destule jocuri copilărești, dar foarte frumoase.

R: Ce cărți citeţi și ce anume v-a plăcut mai mult?

N: Mai târziu am citit “Pe aripile vântului”când eram adolescentă și asta m-a marcat foarte mult.”Cireșarii”, orice cărți de care am avut nevoie în școală. Am citit foarte mult pentru că nu aveam nici un fel de mijloc de informație: prea puțin radio, prea puțin televizor, așa că a trebuit să citim. Bineînțeles cui i-a plăcut să citească și a fost chiar foarte frumos.

R: Ce filme ați vizionați atunci și care v-au impresionat?

N: Filmele copilăriei... Păi multe și destul de frumoase “Omul junglei”, “Tarzan”,”Ce vrăji a mai făcut nevasta mea Samantha”, “Dallas”. Astea le urmăream mai mult duminică. În cursul săptămânii nu existau filme.

R: Ați avut o întâlnire deosebită în acea perioada care v-a rămas în memorie?

N: Nu.

R: Ați fost înscrisă în organizația UTC?

N: Da, am fost pentru că eram obligați.

R: Mai târziu, după terminarea școlii ați deținut vreo funcție în cadrul partidului?

N: Nu.

R: Și ca o ultima întrebare, ce părere aveți despre regimul comunist? Avea părți bune dar și părți rele?

N: Da, întradevar a avut părți bune, dar și părți rele. Foarte multe părți bune și le regret foarte mult: disciplina ,bunul simţ, autoritatea. Asta lipsește în ziua de azi și părți rele sunt destule și le știți... le știe toată lumea. Asta este… Toate regimurile au și părți bune și părți rele de care nu avem cum să ne ferim și nu avem cum să le ocolim. Totu-i în viață să ne alegem noi drumul, calea cea de mijloc pe care trebuie să o urmăm noi ca părinți și voi ca și  copii.

R: Vă mulțumesc pentru timpul acordat.

N: Cu foarte multă plăcere!

              Opinia mea în privința comunismului este că acesta, ca orice regim politic, a avut părți bune, dar și părți rele.

  Partea bună este că acest regim politic urmărea ca toți oamenii să aibă un statut financiar egal, însă partea proastă este că oamenii erau obligați să îl idolatrizeze pe Ceaușescu și să îi mulțumească pentru ceea ce le-a dat. Eu consider că acest lucru a dus la declanșarea revoluției din '89 care l-a ucis pe Ceaușescu.

              De apreciat este faptul că Nicolae Ceaușescu, a pornit de la un statut social foarte neînsemnat  și a ajuns sus, însă din nefericire a uitat de unde a plecat și a ajuns să fie un conducător care nu se gândea la țară ci numai la el însuși.

Astfel, țara a ajuns să dea comuniștilor toată muncă lor. Nu vreau să îmi imaginez durerea din sufletele oamenilor în momentul în care au fost nevoiți să își dea animalele, pământurile și recoltele pentru care munceau din greu. Îi înțeleg pe cei care au devenit partizani și nu înțeleg de ce rușii au făcut că țară noastră să fie pusă într-o lumina proastă, în ipostază de oameni însetați de sânge, prin faptul cum erau tratați în închisori oamenii care luptau  împotriva comunismului!  De ce nu au făcut asta doar în țara lor?

            Deși Ceaușescu a vrut egalitate între oameni, le interzicea alimentele, le lua lumina și era însetat de admirația poporului. Astfel, a ajuns să transforme regimul dintr-unul în care toți erau egali,  într-unul în care toți trebuiau să fie eclipsati de măreția lui.

           Așadar, cum am spus și la început orice regim are defectele și calitățile lui , fiindcă niciodată nimic nu va putea fi perfect.