22 decembrie 2018. Nucșoara.
Argeș. România. 29 de ani de la alungarea lui Nicolae Ceaușescu și căderea
regimului comunist.
După 29 de ani s-a ridicat și
sfințit o Cruce a luptătorilor din rezistența anticomunistă musceleană la
Nucșoara, în fața căminului cultural care poartă numele lui Ion Arnăuţoiu, tatăl
liderilor partizanilor nucșoreni.
Știu că s-a încercat în mai multe
rânduri comemorarea acestor luptători și a celor ce i-au sprijinit . La
început, în primii ani nu s-a reușit din cauza piedicilor puse de autorități,
probabil și de o parte a sătenilor care au fost învățați să-i urască,
interesat sau nu pe ,,bandiți’’. Apoi, în anii din urmă, când s-ar fi putut
face, mă gândesc că au lipsit banii și cineva decis, care să se ocupe de tot,
de la formalități până la găsirea și cumpărarea pietrei, transportul ei,
meșterul pietrar, realizarea proiectului etc. Dar iată că s-a ajuns la
capătul drumului și conform proverbului românesc, ce putem zice decât - ,,Mai
bine mai târziu decât niciodată’’?
Ce am văzut eu la Nucșoara ieri?
În primul rând pe doamna Elena
Ion, ultima descendentă directă a învățătorului Iancu Arnăuţoiu, ,,tatăl comunei
noastre’’, cum i-a spus un bătrân odată venerabilei doamne. O femeie puternică,
deși aflată mai mult dincolo, acolo unde vom ajunge toți într-o zi. O femeie ce
trăiește în trecut, ce-și plânge mama, tatăl, frații, ca și cum regimul
opresiv-tiranic i-ar fi secerat zilele trecute, nu acum mai bine de cinci
decenii. O femeie care își strigă cu glas spart în atâtea lacrimi durerea:
,,Știți cine e adevărata eroina a Nucșoarei? Mama mea e, mama mea care a
crescut patru băieți ca brazii și i-a dat țării pe toți !’’ O știu pe doamna
Elena de ceva ani și mi-e așa greu să o văd acum la apusul vieții, purtând
haina de plumb a bătrâneţii, nevoită să-și îngroape de curând și singurul fiu…
Am văzut că s-a dat o importanţă
cu adevărat deosebită acestui eveniment, din moment ce Episcopul Calinic al
Argeșului și Muscelului a venit însoțit de mai mulți preoți, a ținut o slujbă
emoționantă, a rostit un lung discurs, a onorat-o pe doamna Elena cu o
decorație și prin ea pe toți ai ei, pe toți partizanii și sprijinitorii lor.
Am văzut-o pe doamna Laurenţia
Arnăuţoiu, nepoata învățătorului Ion Arnăuţoiu, cu lacrimi în ochi și cu gândul
la ai ei, cei trecuți prin sita cu ochiuri mici a persecuției și suferinței.
Am văzut o organizare discretă și
atentă realizată de Maria Axinte de la Memorialul Închisoarea Pitești, ea fiind
acel factor de decizie care a ridicat ,,această Cruce strașnică’’ cum spunea
Episcopul Calinic. Și niște colinde din inimă cântate de Maria și prietenii ei,
atât de potrivite în atmosfera acestei zile.
(Preluare de la dl. profesor Constantin Berevoianu)
Am văzut venind cu steaguri
tricolore pe corbenii domnului Virgil Bratu, un primar care iese din tipare
prin multe, inclusiv prin patriotismul său care mi s-a părut autentic, nu unul
de paradă, așa cum se obișnuiește astăzi să se afișeze de către unii și alții.
Am văzut participând la ceremonie
pe George Simion, activist civic și pe băieții săi, veniți din toate colțurile
țării, după cum l-am auzit spunând cuiva din jur. La sfârșitul ceremoniei au
manifestat în stilul propriu, așa cum se poate vedea în fotografii și în film.
I-am auzit pe dl Segiu Rizescu și
pe dl Constantin Marta, doi dintre foștii deținuți politic, care au rememorat
momente teribile din detenția lor.
I-am văzut pe profesorii de
istorie Constantin Berevoianu și Costin Comănescu, colegi de-ai mei care se
străduiesc să țină trează memoria luptătorilor în conștiința elevilor și a celor ce vin și vor să știe mai multe despre
eroii musceleni.
L-am văzut pe domnul Emil Hagi de
la care am mai auzit odată un lucru de bun simț, normal, legat de modestia pe
care ar trebui să o avem, de a face ceea ce trebuie și ceea ce simțim fără să
ne expunem cu ostentație.
Ce nu am văzut ieri la Nucșoara?
În primul rând nu i-am văzut pe nucșoreni… Sau să spun altfel – prea puțini nucșoreni, la fel ca și la
sfinţirea troiţei Elisabetei Rizea.
Nu l-am văzut pe domnul Eugen
Chirca, ultimul nucșorean care a fost în munți cu arma în mână, prezent la
Câmpulung la sfințirea Crucii de lângă Mateiaș în urmă cu doi ani.
Dl. Eugen Chirca in aprilie 2016
(Sfintirea Monumentului Haiducilor Muscelului de langa Campulung in aprilie 2016)
Nu l-am văzut pe domnul Octav
Bjoza, președintele AFDPR, care își anunțase intenția de a participa.
Nu am văzut decât un bătrân,
bătrân nucsorean care poate știa ceva. Sau poate nu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu