Totalul afișărilor de pagină

duminică, 17 aprilie 2016

SFINȚIREA MONUMENTULUI HAIDUCILOR MUSCELULUI DIN NUCSOARA


16 aprilie 2016 – o zi perfectă de primăvară. Dumnezeu le-a dăruit eroilor musceleni această zi minunată pentru că noi să le putem cinsti memoria în tihnă, fără grabă, sub adierile vântului de munte care împrospăta atmosfera.



Dar să revin la desfăşurarea cronologică a evenimentelor. Sfinţirea Monumentului Haiducilor a fost prevăzută de organizatori în trei etape:  o întâlnire la Sala Mare a Primăriei Câmpulung, inaugurarea şi sfinţirea Monumentului şi o pomană creştineasca pentru cei veniţi mai de departe îndeosebi.
Aş vrea să lămuresc puţin şi istoria acestui complex arhitectural. În anul 1997 pe când ministru al culturii era domnul Ion Caramitru, s-au făcut primii pași, după ce se realizase un proiect amplu, care să rememoreze jertfa celor de la Nucșoara și din localitățile din jur. Sponsorii trebuiau  să depună sumele respective la BRD, iar Asociația Foștilor Deținuți Politici urma să se ocupe de administrarea lor. În 1997 s-a plătit suma de 570 milioane de lei cu care au fost aduse elemente ale monumentului pe trei platforme de tren din Galați. Acesta trebuia să fie înalt de circa 12 metri și semnifică comunismul - un zid prin care iese un deținut.
        S-a cumpărat la baza Mateiașului, la ieșirea din Câmpulung, un teren de 2.500 metri pătrați, deși 500 de metri ar fi fost suficienți și din această cauză n-au mai rămas bani pentru amplasarea monumentului, care a rămas ani și ani în ploaie și ninsoare, în soare și arșiță. De-abea acum 6 ani s-a reușit, să se aducă acel ,,Zid’’ pe locul amplasării. Aceasta construcţie a fost realizată de sculptorul Aurel Vlad.
         Următorul pas era ridicare Crucii pe care să se dăltuiască numele membrilor rezistenţei anticomuniste din zona Nucşoara. Acesta a fost momentul în care eu am aflat despre toată această poveste fără sfârşit şi, la rugămintea doamnei Elena Ion (Arnautoiu) am început o campanie pe internet pentru strângerea de fonduri. Domnul Sergiu Rizescu, preşedintele AFDPR Argeş a deschis un cont la Banca Transilvania pentru această acţiune. După patru luni de zile s-au strâns suficienţi bani pentru a se cumpăra piatra de Vratza şi a fost adusă în atelierul meşterului pietrar, domnul Ionel Moise. De aici încolo şi până la amplasare s-a ocupat domnul inginer Gheorghe Pristavu, doamna arhitect Anca Cosa şi câţiva prieteni ai dumnealor. Organizarea evenimentului s-a făcut de către un comitet condus de Preot Marian Dinițoiu, preşedintele AFDP Muscel şi compus din dl Pristavu, dl Ioan Crăciun, domnul Emil Hagi, domnul Călin Andrei, familia Ambruș.
         Sâmbăta 16 aprilie ne-am întâlnit la Primăria Câmpulung într-o sală plină cu cei cu adevărat interesaţi să participe la un asemenea eveniment. În faţa noastră, emoţionată, s-a aşezat doamna Elena Ion (Arnauțoiu), sora fraților Toma, Petre şi Anton Arnăuțoiu. Lângă dumneaei s-au aflat domnul Octav Bjoza (preşedintele AFDPR), domnul Sergiu Rizescu (preşedintele AFDPR Argeş), domnul Ioan Crăciun (editor Ars Docendi), primarul Campulungului şi preşedintele Consiliului Judeţean Argeş. Părintele Marian Dinițoiu a făcut oficiile de gazdă şi a arătat implicarea Asociaţiei Muscelene în construirea Monumentului, a mulţumit tuturor celor implicaţi în realizarea sa. Apoi a vorbit domnul Ioan Crăciun care a citit mai multe pasaje din cartea doamnei Elena Ion (Arnăuțoiu) dedicată familiei sale. A urmat prezentarea unui scurt film despre rolul familiei Arnuțoiu din Nucşoara în rezistenţă din munţi, film coordonat de doamna Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, fiica lui Toma Arnauțoiu, care n-a putut fi prezentă fiind plecată de câteva luni din ţară.
        Discursul domnului Octav Bjoza a fost unul puternic, de forţă, critic la adresa regimului comunist şi la adresa autorităţilor de după 1989 care au făcut prea puţin pentru foştii deţinuţi politic. Mai mult, în ultimul timp unele drepturi ale acestora au fost retrase, iar diligentele făcute de conducerea Asociaţiei la primul ministru şi la patriarhul României n-au dat rezultate, ei nefiind primiţi în audienţă. Domnul Bjoza a precizat că este o onoare vii într-o asemenea zonă în care a fost un centru atât de important al rezistenţei anticomuniste şi a deplâns ca aceasta nu este cunoscută prea mult nici în ţară şi peste hotare aproape de loc. De asemenea a deplâns faptul că la Nucşoara nu s-a putut ridica un astfel de Monument, dumnealui mergând în vizită la Nucşoara acum ceva timp, cerând primarului acest lucru, dar fiind refuzat.



Domnul Sergiu Rizescu a vorbit despre drepturile foştilor deţinuţi politic pierdute de curând, despre faptul că poporul nostru nu îşi cunoaşte istoria. Cu toate acestea , ,,Fagarasii au scris cu sânge şi cu gloanţe istoria României.’’. ,,Noi ne-am făcut datoria. Kilometrul 0 să nu-l uitaţi niciodată (AFDPR)’’, a mai adăugat dumnealui.



           Mesajul doamnei Elena Ion (Arnauțoiu) a fost, aşa cum ne aşteptam, pătrunzător şi emoţionant  - ,,Sunt foarte impresionată şi mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu că mi-a ascultat ruga să trăiesc să văd într-adevăr  o Cruce pe care să fie scris numele tuturor celor care au suferit... [...] nu cunosc mormântul părinţilor mei, n-am putut pune o lumânare, o floare şi-o lacrimă de recunoştinţă. Acuma văzând acest Monument aici simt că au venit acasă, simt că sunt aproape de mine până Dumnezeu mă va duce la ei să-mi reîntregesc familia. Urmaşii noştri şi ai tuturor care sunt acolo pe Cruce, vor avea unde aprinde o lumânare şi depune o floare în memoria lor că n-au plecat cu alt scop în munte sau în închisori unde au suferit după aceea decât dorind cu ardoare să apere credinţa, demnitatea şi libertatea poporului român. Pentru acest lucru vă mulţumesc tuturor celor care aţi contribuit pentru înălţarea acestui Monument.


                                      Mesajul doamnei Elena Ion (Arnăuțoiu)


        Eu am avut onoarea de a citi din partea doamnei Ana Blandiana, care nu a putut ajunge la eveniment, un mesaj pentru cei din sală. Aş vrea să adaug că fără contribuţia dumneaei, a Fundaţiei Academia Civică, nu am fi reuşit să strângem suma necesară pentru Crucea Haiducilor.



        La final, domnul Constantin Berevoianu, directorul Şcolii  ,,Toma Arnățoiu’’ Nucșoara,  a transmis salutul nucșorenilor și ne-a spus că în sală sunt prezenţi doi dintre ultimii partizani din Slatina (Nucşoara) – Eugen Chirca şi Gel Chirca, acum doi bătrâni venerabili. În 1949 aveau însă doar 19 ani şi fiind prinşi de Securitate şi-au petrecut anii cei mai frumoşi ai tinereţii în închisori împreună cu o parte a membrilor familiilor lor. În sală s-a mai aflat și domnul Doru Arnăuțoiu, fiul lui Petre Arnăuțoiu, care avea doar doi ani când tatăl său a plecat în munți, iar el și fratele său au fost duși la orfelinat.



Domnul director Constantin Berevoianu de la Scoala ,,Toma Arnăuțoiu'' Nucșoara




Domnul Eugen Chirca, soția și nepoata sa.


Alături de domnul Gel Chirca.


        A urmat deplasarea participanţilor la Monument, unde s-a ţinut slujba religioasă de sfinţire a acestuia. Pe un podium improvizat ultimii luptători, foşti deţinuţi politic, au ascultat în tăcere şi şi-au amintit cu siguranţă pe taţii, mamele, fraţii, verii, consătenii lor dispăruţi. Numele lor sculptate pe Cruce vor rămâne pentru totdeauna acolo, iar sub ele se vor aprinde lumânări, se vor aşeza flori, li se vor spune poveştile. M-a impresionat enorm momentul în care nenea Eugen Chirca pe care eu l-am intervievat acum doi ani la Nucşoara, s-a ridicat şi a sărutat Crucea. Tatăl său a murit în munţi, mama sa a murit în închisoare, el şi fratele său şi-au îngropat tinereţea în minele de plumb...



         Evenimentul sfinţirii Monumentului a fost pentru mine unul de împlinire, de satisfacţie după multă muncă, după multe rugi, multe telefoane, decepţii şi speranţe, speranţe şi iar decepţii. De multe ori am crezut că n-o să mai ajungem la capăt, ca doamna Elena Ion n-o să mai apuce să vadă Crucea înălţată. Pentru că a trecut atâta timp, prea mult timp...
















Alături de dl. Octav Bjoza


        A fost fără îndoială proiectul cel mai important la care am participat pe acest drum pe care m-am angajat sub influenţa doamnei Ana Blandiana – de păstrare şi promovare a memoriei luptătorilor din munţi. Motto-ul dânsei - ,,Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiţie’’ pentru mine chiar are sens şi îl răspândesc cum pot, în sala de clasă, prin intermediul  blogului meu sau prin paginile de facebook ,,Destine frânte în închisorile comuniste’’ şi ,,Haiducii Muscelului din Nucşoara’’. Tot timpul am ținut legătura cu domnul inginer Gheorghe Pristavu care s-a ocupat de partea practică și cu doamna Laurenția Arnăuțoiu, care și-a pus tot sufletul în această acțiune.
        În final vreau să spun că mai este mult de muncă la complexul arhitectural de lângă Câmpulung –un panou la intrare cu un istoric al partizanilor,  un gard care să împrejmuiască locul, drum de acces şi multe altele. Pentru aceasta trebuie bani, mulţi bani şi AFDPR Muscel a luat iniţiativa de a continua ceea ce s-a început. Le doresc succes şi voi fi alături de dumnealor!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu