Nucșoara sub supravegherea Securităţii. 1957

 

Grupul de partizani de la Nucşoara, cunoscut drept Haiducii Muscelului , Partizanii Libertăţii sau, aşa cum le spuneau securiştii – Banda Arsenescu Arnautoiu – a activat timp de aproape nouă ani în munţii Făgăraş, între 1949 şi 1958, fiind gruparea cea mai longevivă din ţară. Dacă este să mai adăugăm şi anul în care colonelul Gheorghe Arsenescu organizase rezistenţa anticomunistă de lângă Câmpulung Muscel, 1948, am avea deja o decadă de împotrivire faţă de regimul comunist. Însă după primii ani, rezistenţa a fost copleşită de aparatul de represiune şi s-a ajuns la sfârşitul lui 1952 deja la o mişcare de supravieţuire. Doar fraţii Petre şi Toma Arnăuţoiu, Tică Jubleanu, Maria Plop mai rămăseseră dintre toţi care porniseră pe această cale, iar colonelul Arsenescu era deja din 1949 ascuns undeva la marginea Câmpulungului, într-o casă pe care nu a mai părăsit-o aproape zece ani.

Cei patru nucșoreni s-au ascuns lângă satul Poenărei, într-o grotă de la Râpele cu Brazi, de unde au fost apropvizionaţi în principal de preoţii Ion Constantinescu, Nicolae Andreescu şi de Marina Chirca, dar şi alţii, în diverse perioade de timp. Atât de bine s-au camuflat  încât Securitatea nu a mai aflat nimic despre ei ani de zile, circulau multe zvonuri cum că ar fi pierit într-o avalanşă, ar fi fost apoi mâncaţi de fiarele sălbatice sau pur şi simplu ar fi reuşit să fugă în Iugoslavia.

În 1954 părinţii lui Toma şi Petre s-au întors acasă din detenţie şi au primit o canera de locuit în propria lor casă, restul fiind deja acaparat de Miliţie. A fost un bun prilej pentru a-I spiona, li s-a montat T.O. (tehnica operativă - microfoane) şi atunci au apărut şi primele informaţii, oricât s-au ferit şi s-au străduit să fie cât mai discreţi Laurenţia şi Ion Arnăuţoiu. Aşa că planurile Securităţii s-au refăcut şi a început recrutarea de noi informatori precum şi supravegherea drastică a celor bănuiţi că îi ajută pe partizani. Odată ce a fost eliberată şi Ana Simion, sora Marininei Chirca, cele două au jucat un rol tot mai important, aşa cum ne demonstrează şi documentele de la CNSAS.

 

                                            PLAN DE MĂSURI

 

        Informativ  operativ, întocmit în urma controlului făcut de tov. Lt.Col. BUDIŞTEANU N. – între 7-9 august 1957 – în scopul identificării şi capturării bandei ARSENESCU- ARNĂUŢOIU.

        În urma măsurilor operativ-informative, a apărut că legătura principală a bandiţilor ARNĂUŢOIU numită CHIRCA MARINICA, domiciliată în comuna Nucșoara, satul Slatina, raionul Curtea de Argeş, regiunea Piteşti.

         Astfel, din tehnica operativă, instalată la domiciliul părinţilor bandiţilor, a rezultat ca numita CHIRCA MARINICA încă din anul 1954 întreţine legături şi alimentează consecutive pe bandiţi.

         În acest scop CHIRCA MARINICĂ se deplasează din două în două săptămâni la locul unde se află ascunşi bandiţii în munţii din apropierea comunei Nucşoara, cu care ocazie duce alimente şi îmbrăcăminte.

       Prin intermediul acesteia, bandiţii întreţin legături cu părinţii lor de la care au primit unele obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

          Totodată am primit informaţii că bandiţii intenţionează  ca pentru iarnă să coboare la sat, ca şi în anii precedenţi. În prezent CHIRCA MARINICA împreună cu părinţii bandiţilor sunt în căutarea gazdei corespunzătoare.

          Menţionăm că CHIRCA MARINICA  este cunoscută ca o veche legătură a bandiţilor, încă de la constituirea bandei, În prezent soţul său anume CHIRCA AUREL  se află arestat ca membru al bandei.

        Pentru exploatarea acestor informaţii se impune următoarele măsuri:

-          Pentru urmărirea informativă a numitei CHIRCA MARINICA  element cunoscut ca legătură a bandiţilor, se vor lua măsuri de infiltrare a agentului ,,Mohor Mihai’’ al Direcţiei a III-a pe lângă aceasta.

-          Plasarea agentului în comuna Nucşoara, satul Slatina, se va face cu ajutorul organelor de partid, care va simula promovarea actualului gestionar (fost activist de partid) şi recomandarea pentru postul vacant al agentului nostru la magazia S.A.M. din acest sat.

                                                      Termen 25 august 1957              

                                                     Executa Maior Costandache şi                                                                                                 

                                                    Cpt. PLEŞIŢĂ N.                                                                              

 

          În cursul anului 1957 când eforturile Securităţii s-au înmulţit, la fel şi ideile pentru a afla unde sunt partizanii, surorile Marinica şi Ana au vizitat des pe Laurenţia şi Ion Arnăuţoiu, chiar sub nasul miliţienilor şi securiştilor. Îngrijorarea mamei apare în înregistrări, ea izbucnind în hohote de plâns şi spunând ,,Doamne, doamne mare eşti doamne, ai grije doamne.’’,  făcând-o pe Marinica să spună că mai bine nu venea de ştia că o să se supere atât…

      În altă zi au asteptat- o cu îngrijorare pe Ana, iar dragostea de mama apare iar în înregistrarea seacă şi agramată a securiştilor : ,, Cum aşi face Anișoara mamă, ţi-aşi da un caşcaval pentru ei, ei ce-or mai fi mâncând săracii? Îţi dau că mi-a adus şi mie lumea de prin sat.’’

      Pe data de 26 iunie 1957 Marinica le transmitea părinţilor un mesaj de la copii, interceptat de T.O. : ,, Să nu le mai daţi nimic, mi-a spus de o mie de ori plângând, să păstraţi pentru dumneavoastră să aveţi, mi-a spus să vindeţi tot și să aveţi grije de sănătate şi viaţă, mi-a spus de mai multe ori să vindeţi tot şi să trăiţi bine că aşa vi se cere acum la vârsta dvs.’’

                                                              Laurenţia şi Ion Arnăuţoiu

                                              

                                                                         Marina Chirca in arest, 1963

                                                        Ana Simion, in arest 1603                                       

       Cât de greu trebuie să le fi fost să îi ştie atât de aproape, dar totuși atât de departe, încât puteau la o adică şi să fie plecaţi din ţară. Căci în aceşti trei ani de la eliberarea din închisoare până la prinderea lor niciodată nu s-au mai întâlnit. Cu o singură ocazie, s-a stabilit prin Marinica o anumită oră la care părinţii să iasă afară din casă, iar copiii să îi privească prin binoclu şi să îi simtă puţin mai aproape… Iar locul grotei transformat în locuinţa era atât de secret încât nici măcar surorile nu îl cunoşteau, singuri preoţii din Poenărei şi Nucşoara fiind la curent.

 

Am folosit informaţii din Arhiva CNSAS, Dosar 675, vol.3. Informaţiile sunt redate exact cu scrisul și greșelile de gramatică ale securiștilor.