În fiecare an, la clasa a
VIII-a la cultură civică, când ajung la lecția
dedicată regimurilor
democratice și nedemocratice, realizez cu elevii mei un
mic proiect care îi
pune în situația unor reporteri. Ei trebuie să vorbească
cu părinții, bunicii,
alte rude sau cu cine cred ei de cuviință despre viața cotidiană
în perioada
comunismului, despre copilăria alor lor. Apoi rezultatele
acestei investigații
le prezintă în față clasei și le discutăm cu toții, le întoarcem
pe toate
feţele, le analizăm cu grijă. Uneori am avut surpriza ca elevi slabi
sau
dezinteresați să găsească resurse nebănuite și să-mi prezinte o lucrare cu
totul deosebită. De fapt, dacă mă gândesc bine, cred că an de an se întâmplă
asta! E o oportunitate deosebită pentru copii să comunice cu ai lor într-un
mod
în care nu sunt obișnuiți să o facă, să afle lucruri interesante din copilăria
și tinerețea părinților, bunicilor. Și, cred, este și pentru cei mari o ocazie
de
aducere aminte, de ce nu de o introspecţie mai serioasă. Este proiectul care
an de an, elevilor le face cea mai mare plăcere să-l ducă la îndeplinire, se
implică, dezbat diversele aspecte, trag concluzii.
Zilele acestea căutând prin interviurile
mele am găsit și câteva ale unor
elevi de acum 6-7 ani,
din clase foarte bune de la Coșești
și
Dârmăneşti. Elevul meu Robert Trocan din Piscani a vorbit cu
domnul Teodor Dina pe 30
aprilie 2011. Domnul Dina este o personalitate
a localității, un om
deosebit, un autodidact, care a reușit
să-și termine studiile
după vârstă de 25 de ani și mânat de o sete de
cunoaștere rar întâlnită, a
cercetat de-a lungul vieții cu multă
atenție istoria
locurilor natale. Acest studiu s-a concretizat în mai bine
de 10 cărți de istorie locală a Piscaniului și
altor sate, locuri, oameni
din comuna
Dârmănesti.
Am avut plăcerea de a-l invita la una din activitățile din
Școala Altfel -
De asemenea, i-am publicat pe blogul meu, câteva articole –
‘’Destinul uitat al unui dascăl de țară – Constantin Nicolescu ’’,
''Vlaicu mare logofăt Piscanul - o filă din istoria localității Piscani’’,
''S-a întâmplat la noi în Piscani – povestea unei crime de acum 7 decenii’’.
Bună- ziua !
I. 1. Cum vă numiți ?
- Numele
meu este Teodor Dina.
2. Unde
v-ați născut și când anume?
- M-am
născut în localitatea Piscani la dată de 5 decembrie 1940.
3. De ce
religie și naționalitate sunteți?
- Sunt de
naționalitate român și religie creștin-ortodox.
4. Ce
studii ați făcut?
- Am
făcut şcoala elementară, 4 clase la Școala Piscani și 4 la curs
fără
frecvență la Pitești la Școala Generală Nr.3 .
5. Ce
profesie aveți azi?
- Azi am
profesia de pensionar dacă asta poate fi o profesie.
6. Ați
avut și altă profesie înainte de această?
- Înainte
de a ieşi la pensie am lucrat la Uzina Colibaşi în funcția de
mecanic motopompist timp de 40 de ani.
II.
1. Vă amintiți de un eveniment politic major din timpul copilăriei?
- Un
eveniment politic major din timpul copilăriei mele… îmi amintesc
despre
data de 30 decembrie 1947, despre
abolirea monarhiei
când
Regele Mihai I a fost pus să abdice și chiar în acea zi s-a
instituit
Republica Populară Română. A doua zi după eveniment ni
s-a impus
să tăiem de la cărți, de la abecedare, portretele Regelui
Mihai și
a Reginei Mamă Elena. Iar câteva zile mai târziu în
salutul
pe care îl adresam, când treceam pe langă anumite persoane
în loc să
spunem “Bună ziua”, spuneam “Trăiască Republica !”;
acesta
este evenimentul cel mai important din copilăria mea
pe care
mi-l amintesc, încă bine.
2. Copilăria
v-a fost afectată de evenimente precum colectivizarea
agriculturii,
naționalizările sau arestările politice?
- Nu,
copilăria mea a fost mai înainte de colectivizare, părinții mei
nu au
făcut politică, așa că nu au avut
probleme cu regimul, să
zic așa, instituit după abolirea monarhiei.
3. Cunoașteți
cazuri de persoane care au fost arestate pe motive politice?
- Cunosc mai multe cazuri care au fost arestate pe motive politice
din Piscani,
m-am ocupat mult de lucrul acesta, însă nu pot sa dau
nume de
persoane pentru că încă mai sunt în viață ei sau copiii lor
şi nu
vreau să vorbesc despre acest lucru.
4. Familia
dvs a fost supusă la persecuții de către comuniști?
- Nu a
fost supusă la persecuții de comuniști, am spus că tatăl meu nu
a făcut
niciodată politică, însă la rând cu populația acestui sat a
trebuit să
suporte rigorile legilor date în acest timp, efectiv impunerea la
cote de lapte,
de carne, de tot cea ce se impunea pe vremea aceea. Sigur,
erau niște
restricții care loveau serios în economia familiei, însă le-am depăşit
și pot
spune că m-am născut și am crescut în regimul acela.
5. Familia a fost silită să
dea cote agricole la stat? Ce anume?
- A fost silită la cote
agricole la stat: cote de carne, de lapte,
a fost silită
într-adevar ca și celelalte familii de altfel.
III
1. Aveați destule alimente când erați copil? Părinții vorbeau despre asta ?
-
Nu, nici nu se pune problema să avem destule alimente, decât numai
strictul necesar. Vorbeau foarte des despre
asta părinții mei, sigur că da, ei erau în suferință că erau maturi, aveau
responsabilități de familie, dar eu ca și copil nu am avut probleme cu acesta.
- Sincer, nu cred că
existau, erau lemne destule la noi, nu erau probleme cu încălzirea locuinței.
3. Ați avut o copilărie cu
privațiuni, cu lipsuri materiale? Cine o ducea mai
bine atunci dintre cunoscuți?
- Am avut o copilărie cu
privațiuni, cu lipsuri materiale, am suferit din cauza
asta, am purtat pantofi, să zic așa, bocanci abia pe la vârsta de 12-13 ani si până
atunci am purtat opinci
că așa purtau toți copiii. Cei care aveau părinții săraci
sigur au suferit
privațiuni, îmi amintesc cu durere dacă pot spune așa că în
clasa în care eram
la școală nu purtam pantofi sau bocanci, numai doi copii
din sat, restul aveam
numai opinci.
Dintre cunoscuți când eram
eu la școală atunci ziceam că o ducea Marcel
mai bine, era mai fericit băiatul
primarului și băiatul unui controlor financiar
care sigur aveau posibilități și
trăiau mult mai bine decât noi muritorii de rând.
4. În casă dumneavoastră
părinții vorbeau liber despre probleme politice sau
de zi cu zi?
- Nu prea vorbeau de
problemele politice, părinții meu se fereau să vorbească
acest lucru pentru că
era sigur periculos pe vremea aceea despre regim, nu
era ca pe vremea asta, iar
eu însumi când m-am făcut mare nu am vorbit
niciodată în contradictoriu în ceea
ce privește politica partidului tot din teama
de a nu suferi privațiuni în
acest scop.
IV
1. Ați studiat la școală limba rusă?Va plăcea studiul limbii ruse dvs. și
colegilor de clasă?
-
Am studiat pe clasa a IV- a la Scoala Generală la Piscani și din
celelalte 4 clase
le-am făcut la școală de la Pitești la fără frecvență am
studiat limba rusă.
Am folosit-o foarte mult mai târziu când datorită acestor
cunoștințe am putut
să citesc în limba slavona și alfabetul chirilic din care
am putut să
descifrez anumite documente legate de istoria satului Piscani.
2. Ați avut colegi despre
care ați auzit că au avut probleme cu regimul comunist?
- Am avut câțiva colegi care
au avut probleme cu regimul communist. M-aș
referi aici la Niculescu, tatăl său
fusese controlor financiar în regimul
trecut și chiabur și a suferit mult din cauza
aceasta. Imi amintesc cu regret
daca pot spune așa că nu se poate spune ca e plăcere de Octavian Crasan,
fiul lui Octăviţă Crasan care și el era
fiu de chiabur şi a avut mult de
suferit din cauza regimului.
3. Stiți cazuri de
profesori ce au avut probleme cu regimul?
- Știu cazul învățătorului
Mateescu din Piscani care a fost arestat de 3 ori
datorită unor probleme cu
regimul, nu știu dacă a făcut politică regionala.
Din cât îmi amintesc tot de la
el într-un interviu parcă a făcut politică liberală și
din cauza aceasta a făcut
închisoare. A fost reținut de trei ori însă fără să îi scrie
la eliberare că a
fost vinovat, a fost eliberat ca om nevinovat.
4. Existau profesori
obedienți, slugarnici față de puterea comunistă?
- Da la început în ’48
învățătorii, că eu nu am avut treabă cu profesorii pe
vremea aceea, erau
slugarnici față de politica comunistă, nu pot să dau nume
pentru că încă mai
trăiesc urmașii lor și nu aș vrea să am probleme cu ei.
5. Făceați muncă patriotică
în calitate de elev? Ce manifestări erau obligatorii la
școală atunci?
- Da, îmi amintesc că făceam muncă patriotică la curățenie în special, că eram
copil în clasa a IV- a, nu se punea problema că să fii așa implicat în probleme,
dar se făceau munci la curățenia șanțurilor, a grădinilor, mă rog tot ce era vorba
de curățenie. Nu îmi amintesc așa de bine de manifestări puse la cale de
regim,
dar trebuia să particip la anumite acțiuni pe care le solicita școala la
vremea aceea.
6. Ați fost pionier? Cum
ați fost ales?
- Am fost pionier, am facut
parte din prima promoție de pionieri în 1949
și am purtat cravată un singur an pentru că a trebuit să întrerup pe clasa a IV-a
şi nu m-am mai dus la școală
decât când aveam vârsta de 25 de ani şi am
făcut cursuri la fără frecvență la
Pitești.
Alegerea se făcea pe
criteriul cunostinţelor, pe baza notelor pe care le aveam,
nu s-a făcut așa la
întâmplare să-i pună pe toți la pionieri la grămadă. İmi
amintesc că și
angajamentul pe care l-am scris, scriam un angajament, mi
l-a scris un elev
dintr-o clasa mai mare pentru că emoțiile erau așa de
puternice încât îmi tremurau
mâinile. Să vezi cravată roșie pe
vremea aceea era ceva, părinții nu
prea erau de acord cu politica asta,
dar era obligatorie până la urmă.
7. În timpul copilărie au
existat restricții la curentul electric? Cum învățați
dacă nu era curent?
- Nu era curent electric în
timpul copilăriei mele, acesta a fost introdus în
comună abia prin 1964 când
aveam deja 24 de ani. Învățam la lumina lămpii
de petrol și la lumânare.
V.
1.Cum petreceați sărbătorile de 1 Mai sau 23 August?
- Nu prea se sărbătoreau la țară 1 mai și 23 august, se sărbătoreau
mai
mult la orașe unde erau manifestări
stabilite în acest scop, iar eu ca și copil nu
am luat parte la astfel de
sărbători în copilăria mea.
2. Ați primit o eucație
religioasă în familie? Mergeați la biserica duminică, de
Paște de Crăciun?
- Am primit o educație
religioasă în familie, mama și tata erau creştini ortodocşi,
am mers la
biserică la vârsta de 5 ani, aşa îmi amintesc eu, până târziu de tot.
Imi
amintesc că și în armată când eram militar prima învoire în oraș a fost
la o
biserică îmbrăcat în haine militare ceea ce mi-a pricinuit multe necazuri,
că
pe vremea aceea era interzis ca militarii să intre în biserică.
3. Existau interdicții de a
merge la biserică?
- Nu cred că s-au impus așa
restricţii, obligaţia era că atunci când mergeam
cu colindatul de Crăciun
sau de Anul Nou să nu mai cântăm colindele obișnuite
și să cântăm “ Sus
tovarăși, nu dormiți,\ Vremea e să vă treziți “, niște
cântece impuse, să zic așa, ale regimului.
4.Care erau jocurile
copilăriei dumneavoastră?
- La școală jocurile erau
tot ca și acum: șotronul, mijitea, alergatea erau niște
jocuri obişnuite să zic așa.
5. Ce cărți citeaţi și ce
anume vă plăcea mai mult.
- În afară de cărțile de
școală, cele din biblioteca școlii, ca să zic așa plină cu cărți
de literatură
sovietică, basme populare rusești, povești populare rusești,
povestiri din
război și tot așa cu conținut să zic politic sovietic.
6. Ce filme ați vizionat
atunci și care v-au impresionat?
- În copilăria mea nu am
vizionat nici-un film, îmi amintesc așa că pe la 11-12
ani a rulat la Căminul
Cultural, dacă pot spune așa, de fapt Hanul boierului
Crasan, un film
muncitoresc, alb –negru și atunci m-a impresionat extraordinar
să văd pe un
perete când se mișcau umbre, lumini. Am
văzut pentru prima dată
un film muncitoresc, niște mineri care încărcau cu
lopețile cărbuni sterili
în vagonete, nu-mi amintesc așa bine, l-am vizionat la
Pitești când aveam cel
puțin 17-18 ani.
7. Ați avut o întâlnire
deosebită în acea perioadă care să vă fi rămas în memorie?
- Nu am avut nici-o
întâlnire, n-am avut cu cine, la școală erau câte doi
învățători, întâlnirea era
cu ei și mai târziu în clasa a IV-a cu instructorii de pionieri.
8. Ați fost înscris în
organizația UTC?
- Da foarte târziu am
intrat în organizaţia UTM (Uniunea Tineretuli Muncitor)
pe la 18 ani. Părinții
mei nu mă lăsau să fac politică, cu toate acestea a trebuit
să intru printre
ultimii în organizația UTM. Un an mai târziu am fost ales secretar al
acestei organizatii și cu această atribuţie, să zic așa, am plecat și militar
la 20 de ani, secretar al organizatiei UTM Piscani.
9. Mai târziu după
terminarea școlii ați deținut vreo funcție în cadrul partidului. Cum ați fost
alea pentru această funcție?
- Mai târziu, mai târziu…
după ce m-am angajat la uzina Colibaşi am intrat în
rândul membrilor de partid
și după câțiva ani buni, aveam vreo 30 de ani, dacă
nu chiar mai mult, am fost
secretar de organizație de partid. Cam astea au
fost atribuțiile pe care le-am
avut eu, atribuții politice dacă se poate spune așa. Alegerea în partid am facut-o
eu. Se vorbea pe vremea aceea că în partid sunt aleși cei mai buni dintre cei
mai buni oameni ai muncii și fără ca cineva să mă îndrume eu singur am făcut o
cerere să intru în partid pentru a fi unul dintre cei mai buni. Când mi-am dat
seama că era o eroare pentru că nu erau deloc cei mai buni dintre cei mai buni
aș fi vrut să ies din partid, însă pe vremea aia nu se mai putea face lucrul
acesta pentru că era periculos.
Asta este tot, vă
mulţumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu