În casa Elisabetei Rizea din Nucșoara

Din când în când poposesc în casa Elisabetei Rizea din Nucşoara. De  obicei singur, uneori cu Vlad sau cu soţia mea. Sâmbătă am fost cu elevele soţiei, care participă la un proiect iniţiat de un partener polonez, ,,Monumentele Memoriei’’. Cu elevii mei din Dârmăneşti am îmbrăţişat alt proiect – cel legat de Monumentul Haiducilor Muscelului din Nucşoara şi cel despre Experimentul Piteşti.

      Am ajuns cu elevele soţiei mele la Nucşoara, am pus o candelă la Troiţă şi apoi am coborât spre casă, unde ne aşteptau gazdele – Mihaela şi Bogdan Vârvoreanu, strănepotul Elisabetei Rizea. Nişte gazde perfecte, aşa cum îmi imaginez că era Mica Mare, cum îi spun ei străbunicii sau fiica sa, Elena, pe care am cunoscut-o cu ani în urmă. Bogdan le-a povestit copiilor câteva lucruri legate de istoria lor zbuciumată, le-a arătat fotografii, unele pe care nu le-am văzut nici eu vreodată. Vor fi la loc de cinste în viitorul muzeu! Să stai în camera aceea, să stai pe patul acela al lor… Unde s-a aşezat şi Regele Mihai… Intri în istorie! Aşa simt mereu când intru în casa asta, că intru în istorie, în istoria stropită cu sânge şi lacrimi şi orori de nepovestit. Nucşoara e satul demnităţii noastre, aşa ar trebui să fie, aşa cum în urmă cu 60 de ani era ,,Satul de după gratii’’. Parcă nicăieri nu mă simt atât de aproape de Ei, de eroi. Şi mă împărtăşesc cu curajul lor, cu perseverenţa de a rezista unui regim opresiv. Şi îi admir cu atât mai mult cu cât nu ştiu dacă eu aş fi fost în stare să stau vertical ca ei, ca brazii din munţii ce ne înconjoară.

       Fetele au primit de la Mihaela cartea despre Elisabeta Rizea, o vor citi şi o vor păstra în memorie şi sper că şi în suflet. Trebuie să aruncăm aceste seminţe şi ele să clădească peste ani oameni frumoşi, buni, curajoşi. Aşa cum au fost cei de altădată ! 

                                                    Cinci generatii pe prispa casei Rizea...

Luca Suta, unchiul ucis de comunisti in 1946 la Domnesti

       La Nucşoara m-am întâlnit şi cu Matei şi Claudiu, prietenii lui Bogdan, cei ce ajută de mai bine de un an la realizarea unui vis – în primul rând salvarea casei, apoi transformarea ei în Casă Memorială. Şi mai mult, crearea unui spaţiu de expoziţie de întâlnire, de comemorare atât  a familiei Rizea, dar şi a întregii mişcări de rezistenţă din Nucşoara şi comunele din jur. Mi-au povestit despre eforturile lor, nu-i mai întâlnisem de anul trecut. Oameni asemenea, pe care îi simţi asemenea ţie, gata să ajute. Oameni care s-au îndrăgostit atât de mult de Nucşoara istorică, dar şi geografică, încât au vrut să aibă o părticică de pământ nucsoarean unde să tragă și  să-şi încarce bateriile uzate de febra capitalei. Şi vor veni aici, şi îşi vor creşte copiii cu ochii la Nucşoara! Ce privilegiu - să poţi  să îţi creşti copiii în Nucşoara! Şi să-i  înveţi să o iubească aşa cum tu o iubeşti!

     Din dragoste de Nucşoară istorică m-am alăturat şi eu proiectului lor! Sunt aşa de sigur că se va face, aşa cum sunt sigur că apa Râului Doamnei curge pe aici. Dar şi prin satul meu, Priseaca, la 40 de km mai în aval. Ce nu ştiu este cât de curând şi cât de amplu, de aproape de proiect va fi. Iar pentru asta trebuie bani, bani mulţi.

       Când am terminat in 2016  campania de strângere de fonduri dusă mai bine de un an pe facebook, pentru Crucea Haiducilor de lângă Câmpulung, nu credeam că o să mai particip la ceva, atât a fost de greu şi un consum nervos atât de mare... Căci eşti responsabil pentru oamenii care îţi trimit bani, din SUA, din Anglia, din Belgia, din ţară. Trebuie să ştie că nu i-ai păcălit cum or mai fi făcut alţii înainte…Şi am reuşit, am strâns integral suma pentru piatra de Vraţa din care s-a ridicat Crucea.

                   
[Dna Elena Ion Arnautoiu in ziua sfintirii Crucii Haiducilor (16 aprilie 2016)]

      Dar acum provocarea e şi mai mare, trebuie mult mai mulţi bani, poate 40 -50 de mii de euro.

       Aşa că vă rog pe voi, cei peste 8.250 de oameni ce mă urmăriţi pe pagina de facebook ,,Destine frânte în închisorile comuniste’’,  să mai aveţi odată încredere în mine şi  să donaţi – 30, 50, 100 de lei. Mereu îmi scrieţi cât de mândri sunteţi de eroii noștri, cât ar trebui să se facă pentru ei. Acum a sosit vremea sa faceţi și voi, să ajutaţi, cu fapta, nu cu vorba. La postările mele de ieri 23 iunie s-au dat peste 500 de distribuiri. Dacă voi care aţi distribuit aţi fi dat şi un bănuţ, poate că în toamna aceasta s-ar fi schimbat acoperişul casei Elisabetei Rizea. Dar nu e timpul pierdut…

      Ţin să-i mulţumesc în mod special domnului Ionut-Andrei Gherasim, preşedintele Fundaţiei ,,Corneliu Coposu’’, domnului Radu Joltea din Anglia, colegei mele din liceu Alina, domnului Stelica Bârsan, altora care m-au anunţat că pun o cărămidă la acest proiect de suflet. Nu-i mai pomenesc pe cei care au donat anul trecut, cred că le-am mulţumit atunci…

       Ultima dorinţă a Elisabetei Rizea a fost să mai trăiască 3 zile, dar să ştie că s-a limpezit lumea. Lumea nu s-a limpezit, asta e clar, dar haideţi să ajutăm la limpezirea ei ghidându-ne după cuvintele  doamnei Ana Blandiana ,,Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justitie.’’

   

  S-au deschis trei conturi, în RON, EUR si USD, la BANCA TRANSILVANIA din București, exclusiv pentru acest proiectul de restaurare a Casei Elisabeta Rizea:

IBAN Cont RON: RO30BTRLRONCRT0383835101

IBAN Cont EUR: RO77BTRLEURCRT0383835101
IBAN Cont USD: RO81BTRLUSDCRT0383835101

SWIFT: BTRLRO22

Multumim!

Bogdan Vârvoreanu, strănepotul Elisabetei Rizea și presedintele Asociației.