Domneşti – 111 ani de la naşterea Elisabetei Rizea

     Nucşoara are o rană nevindecată. O rană a memoriei care încă mai sângerează, care nu o lasă să se liniştească şi să se împace cu ea însăşi, cu istoria sa.  Dar cum ar fi altfel, când 9 ani a fost un sat sub asediu, iar apoi a devenit ,,satul de după gratii?’’ Anul 1989  a adus schimbări, dar  vălul  uitării a fost ridicat doar de un capăt  şi ceea ce a fost ascuns şi acoperit cu lacrimi şi sânge a ieşit la iveală. Elisabeta Rizea are meritul de a fi ridicat acest văl, graţie intervenţiilor sale, începând cu interviul acordat doamnei Lucia Hossu Longin pentru Memorialul Durerii în 1992. Rapid, aceasta munteancă straşnică a devenit  un simbol al rezistenţei anticomuniste. Casa ei a ajuns loc de pelerinaj, poştaşul nu mai prididea cu aducerea scrisorilor şi diverselor pachete din ţară.Oameni de rând, dar şi politicieni au vizitat-o. Maiestatea Sa Regele Mihai i-a călcat pragul casei, casa în care de fapt se mai aflase odată cândva în 1937.   Lumea o iubea pe Elisabeta Rizea, căci eliberată de comunism, căuta să-şi găsească repere morale, să îşi demonstreze sieşi că nu a fost atât de lașă, că în neamul acesta au existat oameni care nu s-au plecat şi au luptat până la capăt. Elisabeta Rizea  valida ego-ul nostru, ne asigura că şi noi am fi putut fi ca ea, că nici noi nu ne-am fi vândut ca Iuda pe 30 de arginţi, chit că ne-ar fi bătut cu bastonul de cauciuc până ne-ar fi înnegrit tot corpul, chit că ne-ar fi smuls părul din cap şi braţele din articulaţii, aşa cum a păţit-o ea.

          Pentru că s-a vorbit mai mult despre trecut, eu aş dori să vă vorbesc şi despre viitor. Care este moştenirea pe care o lasă Elisabeta Rizea? Ce vrem şi ce trebuie să facem cu această moştenire?

        Ea a spus cândva ,,Trei zile dacă aş trăi, da’ vreau să ştiu că s-a limpezit lumea.’’ La ce se gândea când a spus aceste cuvinte? Oare ce ar crede ea astăzi despre cum şi cât s-a limpezit lumea ?

Bogdan Vârvoreanu, strănepotul Elisabetei Rizea, încearcă de ani de zile să contribuie la împlinirea acestei fraze testamentare, prin constituirea unei case memoriale Elisabeta Rizea în Nucşoara. Mă întreb uneori cum ar privi ea acest proiect. Sunt sigur că nu a avut ocazia să păşească într-un muzeu sau casă memorială, dar cred că ar fi tare mulţumită de ceea ce vrea să facă Bogdan. Pentru că mereu i-a plăcut să primească multă lume acasă, să vorbească, să povestească, să-şi strige necazul. Dar era în acelaşi timp şi curioasă şi îi descosea pe cei care o vizitau, voia să afle ştiri din lumea largă, voia să afle dacă lumea se schimbă, dacă vom scăpa cu adevărat de comunism  după 1989.  Şi era şi atât de generoasă, mereu gata să sară în ajutorul cuiva, fie din sat, fie de aiurea. E cunoscut îndeobşte cum în 1997 a fost întrebată ce şi-ar dori pentru ea sau pentru Nucşoara şi a răspuns că ar vrea să se asfalteze drumul  de jos de la intersecţia mare până la Biserică. Iar domnul ministru Nicolae Noica i-a îndeplinit această dorinţă.

Oare acum ce şi-ar dori Elisabeta Rizea ? Oare ar fi această casă memorială? Care ar fi nu doar a ei, ci a întregii mişcări de rezistenţă de la Nucşoara?

Bogdan Vârvoreanu a început acest proiect în septembrie 2019 la Palatul Elisabeta sub patronajul Casei Regale. Toţi speram, el şi echipa că se vor obţine fonduri suficiente ca în 3-4 ani să fie gata.

Cum stăm după 4 ani? Din păcate după 4 ani suntem încă în prima etapă – cea a salvării, consolidării şi restaurării casei. În 2020, 2021 şi 2022 s-au făcut lucrări de drenaj, de consolidare a temeliei, înlocuirea prispei care stătea să se prăbuşească, reconstrucţia fostei bucătărioare de vară şi a unei anexe. Pentru vara acestui an este planificat să se lucreze la acoperiş, să se dea ţigla jos şi să se recondiţioneze, apoi să se refacă tavanele şi podeaua în cele două camere şi pe holul dintre ele. În primăvara aceasta, prin donaţii din toată ţara s-a strâns o sumă de cca 30.000 lei, dar devizul pentru lucrări este de 50.000 lei. Aşa că ne găsim într-o situaţie delicată, aceea de a amâna lucrul la casă. Cu greu ne mai putem gândi la următoarele etape ale proiectului – construirea unui centru expoziţional, a unui corp administrativ şi pentru primire oaspeţi, a unui amfiteatru cu vatră tradiţională.

      Doamna Ana Blandiana a spus cândva ,,Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate să fie o formă de justiţie.’’ Cu tristeţe spun că, la Nucşoara, după atâţia ani de la căderea comunismului, încă ne luptăm pentru ca memoria să fie o formă de justiţie. Făcând această casă memorială. De care cu siguranţă Nucşoara are nevoie, aşa cum şi Casa Elisabeta Rizea are nevoie de Nucşoara, cele două fiind indisolubil legate. Dar trebuie să privim spre viitor cu speranţă și măcar să ne consolăm că, dacă drumul va fi atât de greu și lung, cu atât mai mare va fi satisfacţia când vom ajunge la capătul său !

 

La Domnești, la dezbaterea prilejuită de împlinirea a 111 ani de la nașterea Elisabetei Rizea.

În casa Elisabetei Rizea cu domnii Bogdan Grigore, Ionuţ-Andrei Gherasim și Bogdan Vârvoreanu, 28 iunie 2023.

Din nou la Nucșoara… din nou în curtea Elisabetei Rizea ...

       Proiectul CER – Casa Elisabeta Rizea - a debutat în septembrie 2019 la Palatul Elisabeta din Bucureşti şi are etape clare de realizare a diferitelor lucrări. Cea mai importantă etapă este aceea a salvării şi restaurării efective a micuţei case nucșorene. În 2020-2022 s-au realizat lucrări în acest sens, iar în vara aceasta planul era recondiţionarea acoperişului şi ceva de muncă la faţadă. Bogdan Vârvoreanu, strănepotul Elisabetei Rizea şi preşedintele Asociaţiei Elisabeta Rizea, a discutat cu meşterul maramureşean ce a muncit şi în primăvara trecută, iar acesta i-a spus că prioritatea, pe lângă acoperiş, trebuie să fie refacerea tavanelor şi a podelei din cele două cameră şi holul dintre ele. Aceasta ar fi ordinea firească.

      În primăvară am realizat un proiect de strângere de fonduri pe platforma sprijină.ro şi împreună cu Bogdan am încercat să convingem cât mai multe persoane de importanţa realizării unui astfel de proiect al memoriei, pornind de la Elisabeta Rizea, femeia – simbol al luptei şi rezistenţei anticomuniste. Rezultatul a fost că 95 de oameni de suflet au donat sume cuprinse între 10, 30, 50 şi 3.000 de lei, iar câteva fundaţii care se ghidează după cuvintele doamnei Ana Blandiana ,, Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justitie’’, ne-au dăruit  sume substanţiale. E vorba de Fundaţia Academia Civică, Fundaţia Ana Blandiana şi Romulus Rusan, Fundaţia Corneliu Coposu, Asociaţia Reclădim România, cărora le mulţumim încă odată. În final donaţiile dumneavostra au ajuns la cca 30.000 lei.

       Acum… Devizul întocmit pentru lucrări e de 50.000 lei. Şi s-ar putea începe în august.

       Aşa că vă rog din nou să ne sprijiniţi pentru a obţine cei 20.000 de lei ce ne lipsesc pentru Casa Eliabeta Rizea. În afară de donaţii, poate unii dintre dumneavoastră cunoaşteţi manageri de firme ce pot face sponsorizări. Ulterior aceşti bani poţi fi deduşi de la stat la sfârşit de an. Ne-ar ajuta cu adevărat.

       Elisabeta Rizea a spus odată -  ,,Trei zile dacă mai trăiesc, da’ vreau să ştiu că s-a limpezit lumea’’. Lumea nu s-a limpezit, dar putem să ajutăm şi noi, de unde suntem, cu puţin, dar cu inima deschisă şi încrezătoare. Aveţi încredere în noi că facem tot ce putem, dar este greu, este imposibil fără ajutorul dumneavoastră.

 

Pentru donaţii:

Bogdan Vârvoreanu, Asociaţia Elisabeta Rizea

 

IBAN Cont RON: RO30BTRLRONCRT0383835101

IBAN Cont EUR: RO77BTRLEURCRT0383835101