Ultimii partizani din grupul Haiducii Muscelului din Nucşoara au fost prinşi la 9 ani de când începuse mişcarea contra regimului comunist. Pe 20 mai 1958 fraţii Toma şi Petre au fost încercuiţi de trupele de Securitate lângă o stână din comuna Corbi, Maria Plop şi fiica sa Ioana s-au predat, iar Tică Jubleanu a luptat până la moarte cu securiştii. În Nucşoara şi în satele din jur domnea o atmosferă de nelinişte, mulţi dintre săteni fiind implicaţi de-a lungul timpului în sprijinirea partizanilor, iar acum se întrebau dacă vor avea de suferit. Un învăţător din Nucşoara însă nu îşi făcea probleme şi nici mustrări de conştiinţă nu avea. El a dat o declaraţie despre atmosfera din sat, nu ştiu dacă la cererea organelor represive sau din proprie iniţiativă. Oricum ar fi, chiar de la început el încearcă să se delimiteze de sătenii cărora le educa copiii, arătând că este parvenit în sat prin căsătorie, un venetic, de aceea nici nu poate avea vreo minimă legătură cu ,,fugarii’’. Din cele scrise transpare un ton slugarnic, laudativ şi prevenitor faţă de şefii Securităţii. Dar mai bine să citim singuri această declaraţie, cu scrisul ei frumos, caligrafic, un înveliş frumos din care se simte mirosul fetid de laşitate, oportunism şi ticăloşie.
Declaraţie,
Subsemnatul, Radu N. Ion
învăţător în com. Nucşoara, raionul Curtea de Argeş, venit în această comună
prin căsătorie în toamna anului 1945; mutat în interesul învăţământului în anul
1951 până în 1954 în com. Corbu raionul Potcoava, - venit în toamna anului 1954
la Nucşoara; în legătură cu fugarii din comună şi prinşi, declar următoarele:
-
Cauza
plecării în munţi nu o cunosc, neavând legături mai intime cu ei, eu fiind
venit aici.
-
Plecarea
lor însă a pricinuit comunei Nucşoara o pată grea, dând naştere la diferite
cercetări, cheltuieli, purtând titlul de ,,reacţionari’’.
-
După
mine şi părerea locuitorilor, ei au fost nişte oameni încăpăţânaţi care au
căutat numai să dicteze. Dornici de măriri şi foarte răzbunători.
-
În
timpul cât au stat fugiţi s-au dedat la omoruri. Mergeam la munte la ,,miţuitul
mieilor’’. Pe drum m-am întâlnit cu oamenii ce aduceau pe targă pe tov.
Băncescu Gh. Ion rănit la plămâni. Ni s-a spus că Banu Darie este mort. De
frică m-am înapoiat cu rănitul şi oamenii, contribuind la aducerea lui în sat.
-
Ne mai
auzindu-se de ei, populaţia comunei s-a mai uşurat, crezând că au murit.
În ziua de 21 mai 1958 orele 9 după prima oră de
curs tov Dumitrescu Gh. Ion mi-a adus la cunoştinţă că ,, fugarii Arnăuţoiu’’
au fost prinşi în com. Corbi în urma urmei ce le-a luat-o tov. Ploscaru prin
telegrama lui Arnăuţoiu tată – care a chemat să-l vadă , fiind bolnav, fata
dela Câmpulung şi fiul din Ardeal. Primul care a fost prins, a fost P. Arnăuţoiu,
descoperit în capătul de nord al com. Corbi, surprins, a mers prin apa râului
Doamnei până la Vică Poinăreanu, unde a ieşit ascunzându-se în nişte buruieni.
Prins de organele securităţii, el a spus unde se găsesc şi ceilanţi ( Toma Arnăuţoiu
şi Maria Plop) care are copii cu ei.
În ziua de 23 mai a.c. tov. Pârvu Gh. mi-a spus
că fugarii au fost prinşi, Toma Arnăuţoiu mort, şi că în lupta dintre
,,fugari’’ şi organele de securitate tov. Ploscaru ar avea mâna sucită în lupta
cu Toma Arnăuţoiu.
În comună, în legătură cu prinderea lor se
vorbeşte diferit, întrucât acţiunea de prindere a lor s-a petrecut departe de
comuna noastră. Prinderea lor însă a produs asupra populaţiei din Nucşoara o
satisfacţie sufletească, pe considerentele că cu această ocazie viaţa comunei
se va schimba, fiind priviţi ca o comună de locuitori paşnici, dornici de a
munci în linişte pentru înflorirea R.P.R.
Se vor descoperi acum toţi acei ce au avut
legături cu ,,fugarii’’, cari conform legilor în vigoare vor fi sancţionaţi.
Aceasta este declaraţia şi
o semnez.
I. N. Radu
Nucşoara, 27 mai 1958
(Sursa: Dosar 675 CNSAS)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu