,,Stau aşa şi mă gândesc,
eu oi fi ăla?! ‘’
,,Domnule, chinurile care
le-am luat eu, mă mir de unde mai sunt, cum m-a scăpat Dumnezeu!!!’’
Ani de zile m-au urmărit,
m-au obsedat aceste vorbe ale unui om pe care l-am întâlnit în pragul morţii
sale, la marele hotar spre care privea cu supunere şi împăcare. Vocea sa de om
foarte bătrân a pătruns ca un sfredel în sufletul meu, m-a trimis spre
momentul în care cu teroare ştiu că mă voi afla şi eu…
,,Şi eu am fost ca tine,
şi tu vei fi ca mine’’ e scrijelit pe craniul cutărui călugăr din cine ştie ce
mănăstire pe care am uitat-o. Cred că am fost ultimul care a mai vorbit cu
nenea Iosif Niţu despre trecutul său, despre tinereţea sa, despre
suferinţa sa atât de îndepărtată şi atât de ascunsă încât nici
lui nu-i mai vine să creadă că el a existat cu adevărat, altul
decât cel de acum la 93 de ani, altul decât cel care nu mai mănâncă mai nimic
de ceva timp aşteptând sfârşitul inevitabil.
,,Stau aşa şi mă gândesc, eu oi fi ăla?! ‘’
,,Stau aşa şi mă gândesc, eu oi fi ăla?! ‘’
,,Stau aşa şi mă gândesc, eu oi fi ăla?! ‘’
,,Stau aşa şi mă gândesc, eu oi fi ăla?! ‘’
,,Stau aşa şi mă gândesc, eu oi fi ăla?! ‘’
…………………………………………………….
Obsedanta voce a bătrânului s-a strecurat în ora cât i-am fost alături printre frânturi
de amintiri, frânturi de fericiri şi nefericiri. Voce care era mai mult dincolo
decât aici…
A fost un tânăr frumos, viguros, i-a plăcut viaţa, a
iubit, a urât, l-au aruncat într-o celulă apoi pentru 15 ani. Vina lui – era
frate cu Nicolae. Iar Nicolae avea o fată pe care a dat-o după Toma.
Toma Arnăuţoiu. Din Nucşoara. De la această petrecere de nuntă
s-a tors încet firul destinului lui Iosif spre evenimentele crunte în care a
fost prins fără scăpare. Căci şi fără să fi făcut nimic, fără să fi ajutat cu
nimic pe partizani, el era fratele cui nu trebuia. Pe vremea aceea era de ajuns.
.jpg)
.jpg)
În discuţia cu dumnealui
nu am reuşit, oricât am încercat, poate prea mult, da, poate prea mult m-am dus
peste el şi nu l-am lăsat să încerce să îşi aducă aminte… Nu am reuşit prea
multe, nu am aflat mari secrete, poate doar câteva chestii de bârfă de sat care
niciodată nu va apărea aici, dar.. Dar vocea sa, îmi dau seama acum după ani şi
intervuri câte am făcut şi eu, da, vocea sa şi mai ales ... ceea ce nu spune… Ceea
ce nu spune domnul Nitu Iosif e de ajuns pentru mine…
.jpg)
.jpg)
Şi soţia
sa Cornelia, cea mai curajoasă dintre soţii…
Să mergi în audienţă la
Gheorghe Gheorghiu Dej pe vremea aceea era ori dovadă de mare naivitate ori de
dârzenie cu curaj nebun! Da, ea le avea pe toate, dar câţi au mai încercat să îşi
salveze soţul aşa, atunci?!
,,Sunt şi eu tânără şi
am nevoie de multe, omul meu e închis şi am nevoie de el acasă, să mi-l
elibereze şi mie cineva, că el n-are vină. ‘’
Bineînţeles că totul a fost în van, dar ea a încercat.
,,Stau
aşa şi mă gândesc, eu oi fi ăla?! ‘’
Niţu
Iosif a rămas în amintirea familiei. Iar acum va intra şi în amintirea noastră.
Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu