Jupâneşti pe Râul Doamnei

            

 Nicolae Iorga spunea undeva ca ,,Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie şi un dram de iubire ca s-o înţelegi’’. O astfel de poveste ne spune si satul Jupanesti, sat stravechi din care au iesit oameni ce imprastiindu-se in cele patru zari unde i-a purtat soarta, au pastrat in suflet locul acesta, matricea originilor lor. Pentru ei, dar si pentru cei ce vor sa descopere un colt de tara, ofer aceste imagini care-si spun povestile prin graiul celor care au fost mereu inima satului romanesc – Preotul si Invatatorul.

             

          Biserica de Lemn din Jupanesti se ascunde printre case, suficient de departe de drum ca sa nu fie zarita de toate privirile. Cand iei drumeagul ingust la pas, nu te gandesti ca repede, dupa un cot, o s-o vezi ridicandu-se batraneste, cu un farmec aparte, intr-o oaza de verde si neclintire. Micul cimitir din fata bisericii iti mareste senzatia de solemn si liniste. Te uiti spre lacasul sfant si parca intri intr-un spatiu in care timpul a incremenit de secole. Dar totul are un sfarsit si fiindca vrei sa afli povestea, nimeni nu poate fi mai potrivit pentru a ti-o spune decat Preotul.

                       

         Sau, sarind peste ani, o istorisire pe limba copiilor:

        Dar daca vrei sa te apleci putin si spre profan, atunci nu ai optiune mai buna decat sa il parasesti un minut pe Preot si sa te indrepti catre Invatator, care cu farmecul sau nativ si experienta data de decenii de lupta cu istoria si cu …elevii, te va ghida intr-o lume disparuta, cea a bunicilor si strabunicilor. Aici este o farama a povestii lor :

         Si daca doresti sa ajungi la origini, la mit si legenda, ce poate fi mai potrivit decat sa afli de unde vin locuitorii acestui sat, cine l-a intemeiat si de ce au fost atat de mandri sute de ani, mosneni cu privirea libera, stapani pe bratele si vointa lor.

        Acum sa intram in Biserica si in umbra solemna a acesteia, sa mai adaugam o scurta poveste si o unda de mandrie locala pentru cele doua obiecte de arta pe care le adaposteste.

          Din Jupanesti nu putem pleca fara sa-l mai lasam odata pe Invatator sa ne conduca prin meandrele istoriei, nu ale concretului,  prezentandu-ne o parte a micului si interesantului  muzeu local pe care l-a creat in decenii de munca. Generatii de elevi au venit aici si au ascultat povestea fiecarui obiect de valoare de aici, speram ca altii vor calca pe urmele colegilor lor.

            Iar acum, la final, va mai aratam ceva, o minunata casa ce a fost reconditionata in ani de zile cu mult suflet de catre proprietarul ei, domnul profesor Cezar Cojocariu si de catre Preot. Cand intri pe poarta casei, ajungi imediat in alta lume, in alta viata – cea a strabunicilor. Eu cel putin, ca si cum as fi gustat din madlena proustiana, mi-am reamintit cei cinci ani ai copilariei petrecuti alaturi de strabunica mea intr-o casa atat de asemanatoare cu aceasta, care atunci imi parea mare si incarcata de mister – cu odaia de la drum mereu incuiata, ascunzand ceva ce trebuia cu necesitate gasit de mintea mea de copil.

         Si totusi ma gandesc ca poezia nu ar putea sa lipseasca din aceasta prezentare. Asa ca, sa-l lasam pe invatatorul Dumitru Dumitrachescu sa va spuna, asa cum spunea acum 70-80 de ani cum este satul sau, cu oameni buni, cu oameni rai, cu oameni ca pretutindeni.

Sătucul meu

                                                                            

                                                                 de Dumitru Dumitrachescu

Satucul meu, cu vechi renume,

Cladit de-a lungul unei vai,

Traieste-n cantece si glume

Iubit cu dor de fii sai.

 Te-ntinzi cum vrut-a Dumnezeu

Din Tarina pan’ la Zbanghii

Si drumul tau e plin mereu,

De caini si de muciosi copii.

Pe vremea unui Basarab

Ai fost infiripat, se spune,

Si n-a putut nici un nabab,

Pe tine, sat, a te supune.

Asta e a ta poveste,

Spusa numai rezumat

Pe noi tare ne mandreste

Graim sincer, zau mai sat.

Dar am vrea, cum se arata

Oamenii pe care-I cresti,

In realitatea toata

Sufletul ca din povesti.

In comuna lui saraca,

- Dupa cum lumea o stie –

Domnul doctor vrea sa faca

Acte de filantropie.

Nu-l lasa domnul Costica

Care spune multe, multe,

A nu-l saraci de frica, de frica,

Domnul doctor sta s-asculte.

Vasilica Boroghina

Chel si oaches, dar cochet,

De se stie cu vreo vina,

Intra bietul la closet.

Pentru-o fusta, Constantin,

Don Juan ingamfat,

A inghitit numai venin

Dar totusi e amorezat.

Nenea Mitu Manolescu

Al lui Bachus confident

Ne-a vorbit din Eminescu

Cum stie cu mult talent.

Am rugat pe nenea Mitu,

Sa ne spuna o poezie,

El in asta-I iscusitu

Dar mai tare e-n betie.

George Diaconu la scoala

Cu copiii sta un ceas

Nu face nici o scofala,

Cat e de mancau si gras.

Iar Jenica Turbureanu

Care fost-a la razbel,

Joaca pocheras tot anul

Intrecand pe Giurgiuvel.

Doamna cere la copii

Numai cate trei fuioare,

Iar aproape de Florii,

Mai pretinde ousoare.

Cu o intrebare sunt dator

Fara pic de rautate

Canepa la-nvatator

Sa se puna, nu se poate?

Din padure nu se fura,

Caci avem brigadier

Care doar cu o-njuratura

Scoate sfintii afar’ din cer.

Daca ploconas nu-i iese

E in stare sa-ti tranteasca

Pentru un bat vreo trei procese

Fire iute, olteneasca.

Al preotesei nea Gheorghica

Ce ar vrea primar sa fie

Un primar ca el, ce….

Cinste ar face primariei.

De-as avea doar un butoi

Plin de tuica de-aia tare

Eu l-as pune primaroi

Suindu-l pe el calare.

Unuia cu nasul stramb

Ce-ar vrea primar odata

I-as face cadou un cumb

Si o cubca minunata.

Sunt in sat multe procese

Cite zile intr-un an

Cine credeti ca le tese?

Vreo cativa, si-ai lui Gascan.

Care-i javra cea urata,

Care ajuns-a deputat?

Nu e Serbanescu Bata,

De origine din sat!

Dar togani, dar Fuieresti,

Negri-n suflet ca Zarafii

Stau calari in Jupanesti

Si comanda ca vatafii.

Al lui Preaptoriu Nae

Cum este urat cu foc,

O facea candva de oaie

Cand lasa mustati si cioc.

Pe la noi in cate-o seara

Pe la noi vestiti mosneni

Au venit ca sa ne ceara

Voturile, cinci Modreni.

Toti ar vrea sa se suie

La deputatie sus,

Cum as vrea sa le bat cuie,

Ca pe crucea lui Iisus.

Le-as taia la fiecare,

Pofta de-a mai fi primar.

Nu este mai bine oare,

Cu merinde la hambar?

In partide mai toti hotii,

Se simt ca la ei acasa,

Cum i-as da in laba mortii

De pacate sa-i descoasa.

Ca n-a fost closet in sat,

In folosul Jupanesti,

Tare s-a scandalizat

Doctorul din Darmanesti.

Sa ne rada lumea toata,

Chiar de ne-am imbolnavi,

Noua nu ne trebuie privata,

Cat om fi si-om mai trai.

In ast sat fara de stana

Dar cu purici multi si mari,

S-a ‘ngrasat dom’ Capatana,

Plutonierul de jandarmi .

De-I vedea cumva jandarmii

Care calca asa istet

Vine vorba: ,, Gainarii,

Si cu ruda lor Cotet.’’

Cine-njura lucruri sfinte

Cand pe drum se-mpleticeste,

Cine spune: ,,N-am cuvinte’’

Oare Burneius nu este?

Sa vorbim in general,

A murit demult in fasa

Acel camin cultural

Fiindca avea prea multe moase.

In camin, dom’ presedinte,

Negustor de vreme noua,

Sa plezneasca cine minte,

Fura closca de pe oua.

Dom’ ministru Malasteanu

Liberali vrand sa capteze,

Bani promis-a cu toptanul,

Dig maret ca sa creeze.

Am crezut cu totii, nene,

Ca cea garla cu narav

Dupa serioase sume,

Va avea un dig grozav.

Vorba multa, ne-ntelegeri

A iesit dintr-o tocmeala,

Asta vara dupa alegeri

Insa nici o socoteala.

Vine iar asa cum vrea,

Dupa placu-i, spumeganda,

Vechea garla Turburea,

Care pare asa de blanda.

Fiindca garla n-are dig,

Inteleapta zicatoare

Pot in voie ca sa strig:

,,Nu-i cap, vai de picioare!’’

Cat se crede de boier,

Si cat face pe istetul

Ranifu, dom’ casier

In razboi la Paduretu.

Nefta Ioan, de-aici din sat,

Vrand ca sa faca chef,

Bea la spirt denaturat

Si cu tuica bietul sef.

Cu orice guvern, mai, vere,

Totdeauna suntem noi,

Fara chiar a ni se cere

Pentru-a nu face taraboi.

Pe la noi cate-o muierusca,

Se boieste cu mult fard

Si da turta cu cenusa

Cand la casa n-are gard.

N-ar fi bine, spuneti voi,

Si aici in sat la noi,

Un spital sa se inceapa?

Doctor ar fi Nae Ceapa.

Cine sunt eu?

De meserie sunt plugar,

Cu viata ma-mpac amar,

Pe la scoli inalte n-am trecut,

La Marasesti cand m-am batut.

Sunt si eu un biet golan,

La punga fara nici un ban.

Sunt mare, tare ca un munte,

Si cu sparancenele carunte.

Nevasta mea de-o luna stie

Ca fac si eu cate-o poezie.