Familia ARNĂUȚOIU, o familie de eroi

 

                            Fostul judeţ Muscel are o istorie tulburătoare, de-a lungul veacurilor.  Ea este presărată cu nenumărate nume de martiri şi eroi, înscrişi pe monumente, dar şi pe crucile cimitirelor, din localităţile fostului judeţ. Să adăugăm la aceştia şi pe cei anonimi ale căror oseminte zac în Mausoleul Mateiaș, în localităţile unde au fost lupte în 1877, în primul şi al doilea război mondial.   

                    Istoria noastrea recentă, postbelica, a anilor 1946-1962, deasemenea este presărată cu martiri şi eroi care şi-au sacrificat viaţa, în lupta de Rezistenţă naţională anticomunistă, fie în munţi, în închisori, în lagăre de muncă forţată, în Bărăgan -“Siberia românească”-în cazul celor deportaţi.

       Numeroase familii muscelene şi-au dat prinosul lor de jertfă şi sacrificiu. Printre acestea se afla şi familia învăţătorului Iancu Arnăuțoiu din Nucşoara.

    În aceste rânduri, oferim cititorului o imagine amplă şi clară despre această familie, care s-a bucurat de dragostea, încrederea şi devotamentul concetăţenilor din Nucsoara-Muscel, plătindu-şi în număr imens tributul lor eroic.

 *  *  *

           Familia bunicilor mei, înv. Iancu şi Laurentia Arnăuțoiu din Nucșoara, o familie de intelectuali, a dat un imens tribut de sânge, în lupta pentru apărarea ţării şi a libertăţii neamului românesc.

    Prestigiul familiei Arnăuțoiu  în com. Nucşoara, cât şi în tot judeţul Muscel, a fost temelia sprijinului necondiţionat, pe care fiii ei - Toma şi Petre-,  îl vor primi în lupta de Rezistenţă armată anticomunistă, din partea Nucşoarei, Corbi, Domneşti, Pietroşani, Câmpulung, Piteşti, Curtea de Argeş etc..

 •      Bunicul Ion (zis Iancu) Arnăuțoiu, născut în 1887, face parte din cele 3 generaţii de fruntaşi ai comunei Nucşoara: pr. Petre Arnăuțoiu, ctitor de biserică şi pr. Toma Arnăuțoiu, care împreună cu enoriaşii o renovează.

        Ca învăţător timp de 40 de ani din care 20 directorul şcolii primare din comună şi inspector şcolar, Iancu Arnăuțoiu devine autoritatea cea mai de încredere, fiind “avocatul”, îndrumătorul şi sprijinitorul moral şi adesea, material al consătenilor săi. El este iniţiatorul şi susţinătorul cumpărărilor de teren de la moşieri, evenimente care sunt imortalizate în fotografii cu sătenii, în semn de recunoştinţă şi aducere aminte.

       Iancu Arnăuțoiu, ca pedagog şi bun roman, cultiva - atât la copiii săi cât şi la elevii săi- dragostea până la sacrificiu faţă de ţară, neam şi credinţa, fiind un exemplu permanent.

 Ca sublocotenent-rezervă, în Regimentul 2 Vânători de munte, participa în primul război mondial (1914-1918),  iar în luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, este decorat cu Ordine şi Medalii militare:

   -“Steaua României”;

   -“Coroana României”, în grad de ofiţer, cu Panglica de Virtute Militară;

   -“Crucea de Război” şi avansarea la gradul de căpitan în rezervă.

     Este membru al Partidului Naţional Ţărănesc - Iuliu Maniu - Ion Mihalache şi fruntaş al partidului în judeţul Muscel (astăzi Argeş).  A fost coleg la Şcoală Normală “Carol l”-din Campulung-Muscel- şi un apropiat prieten, al omului politic Ion Mihalache.

   A fost vizitat în Nucşoara de personalităţi marcante ale epocii: Regele Mihai- Voievod de Alba-Iulia, Dumitru Alimănișteanu, în calitatea de Preşedinte al PNL.

  Ca participant activ la Rezistenţa armată anticomunistă din munţii Muscelului şi ai Făgărașului- versantul sudic- şi-a susţinut fiii, sublocotenent Toma şi Petre, conducătorii grupului “Haiducii Muscelului”.

 Este arestat în aprilie 1949, până în 1955 şi apoi în oct. 1958, până în 1962, anul morţii, în închisoarea din Botoşani.

                    Bunica Laurenția Arnăuțoiu, născută Diaconescu, în 1895, aduce o zestre spirituală de demnitate şi dăruire pentru viaţa satului.

    Cu o ţinută morală şi sufletească, de excepţie, împărtăşeşte alături de Iancu Arnăuțoiu  sprijinul moral, educaţional al consătenilor. Ea participa atât la împlinirile, cât şi la vicisitudinile vieţii satului.

   Este fiica învăţătorului Petre Diaconescu, o figură remarcabilă a comunei Berevoieşti, care a militat permanent pentru prosperitatea comunei şi luminarea spirituală a sătenilor, fiind un mare patriot.

    Familia  învăţător  Iancu şi Laurentia Arnăuțoiu, în tot ceea ce a întreprins  s-a remarcat ca o familie - model în Nucşoara. Ambii soţi au suferit prigoana, anchetele, persecuţiile şi arestările din partea Securităţii.

  Bunica mea, Laurentia, este arestată în iunie 1949 până în 1956 şi în oct. 1958 (după prinderea grupului fiilor Toma şi Petre Arnăuțoiu), până în 1962, anul morţii, în închisoarea de la Miercurea-Ciuc. Se stinge înainte cu două săptămâni de eliberare, după o grea suferinţă.

     Bunicii mei, Iancu şi Arnăuțoiu, au avut 5 copii: Neluț, Elena, Toma, Anton şi Petre.

•      Ion (Neluț) Arnăuțoiu (1916-1944), fiul cel mare, se distinge prin curaj încă de pe băncile şcolii; ca elev la liceul “Dinicu Golescu” din Câmpulung este decorat în 1936 de Regele Carol al ll-lea, pentru contribuţia sa la incendiului izbucnit la mănăstirea Negru Voda şi biserica Subești.

     După absolvirea Şcolii Militare de Cavelerie “Regele Ferdinand” din Târgovişte face parte ca ofiţer din Escadronul l  Vânători Călări din Dumbrăveni. Ca luptător în Crimeea în cel de al doilea război mondial, pentru actele sale de vitejie este decorat cu Ordine şi Medalii:

  -“ Steaua României” cu Panglica de Virtute Militară;

  -“Coroana României”

  -“Crucea de Aur a Vulturului German”;

  -“Crucea de Fier”;

  - a fost propus pentru cea mai înaltă distincţie “Mihai Viteazul”.

     După 2 ani şi 8 luni de front, în februarie 1944 cade pe câmpul de luptă, în Crimeea la 
Baccisarai.

•       Elena Arnăuțoiu, căsătorită Ion, născută în 1919. Este singura fiică din familie, acum la vârsta de 95 de ani, locuieşte în Campulug Muscel.

   Şi-a sprijinit fraţii plecaţi în munţi şi ca o consecinţă a acestui fapt - “ omisiune de denunţ”- cum precizează Securitate, a fost arestată timp de 6 ani şi două luni. Prima dată, din 1950 până în 1952 la Bucureşti; a doua oară, din 1958 până în 1962 trecând prin închisorile de la Arad, Ocnele Mari, Mislea, Piteşti, Jilava şi Miercurea-Ciuc. Va fi eliberată din închisoare în 1962 după o perioadă de suferinţă şi chinuri fizice şi morale.

 •      Toma Arnăuțoiu (1921-1959), este absolvent al Şcolii de Cavelerie “Regele Ferdinand” din Târgovişte; că sublocotenent în garda regală, a participat la luptele din al doilea război mondial, iar la Budapesta a fost rănit şi decorat cu Ordinul “Coroana României” - clasa a 5-a cu Spade şi Panglica de Virtute Militară şi Frunze de stejar.

  El a organizat şi a condus, împreună cu col. Ghe. Arsenescu, grupul “Haiducii Muscelului”, în Nucşoara, din zona Munţilor şi ai Fagarasului - versantul sudic.

   Este executat la Jilava, în noaptea de 18-19 iulie 1959, în Valea Piersicilor, după o luptă de Rezistenţă militară anticomunista, în munţi, de aproape 10 ani. A fost prins prin trădare.

  De la el ne-au rămas versuri nemuritoare:

        “Eu sunt metal rămas

         Din lumi ce crimă le-a făcut cenuşă.

         Eu sunt ecoul veşnic sunător,

         Din lumi, din lumi apuse.”

 •     Tatăl meu, Anton (Tonică) Arnăuțoiu  (1924-2000) a participat ca ofiţer în rezerva-aviație, în luptele aeriene de la Băneasa, din august 1944. Este grav rănit şi decorat cu Medalii:

  - “Bărbăţie şi Credinţă”cu Spade;

  - “Crucea Serviciului Credincios” cu Spade.

    Va fi avansat la gradul de locotenent de rezervă - aviaţie şi pus în retragere ca invalid de război gradul l, mare mutilat (fusese împuşcat în plămâni).

   A fost Preşedintele Org. de Tineret PNȚ- Nucşoara participând la alegerile din 1946. Ca student, la Facultatea de Drept din Bucureşti face parte din Org. de Tineret a PNŢ.

   Ca sprijinitor activ al grupării “Haiducii Muscelului”, cu bani din pensia care o primea că invalid de război, a avut de suferit interogatoriile şi torturile securiste.

   Arestările :

 -a fost arestat în 1947 la Domneşti, pentru câteva zile;

 - a doua arestare a fost în 1949-1950, iarna, din sanatoriul Toria, fostul judeţ “Trei Scaune” , actual Covasna. Era internat deoarece rănile de război îi puseseră în pericol viaţa.

  -a treia arestare a fost în 1956 la Bucureşti; era într-o delegaţie de serviciu şi a fost reţinut câteva zile la Securitate.

  -a patra arestare a fost în 1988, la Sighişoara unde avea domiciliul obligatoriu, stabilit cu mulţi ani în urmă.

             Pe tot parcursul acestor arestări tatăl meu a suferit ca toţi deţinuţii  politic, numeroase şi crâncene torture, cu magnetoul electric şi se finalizau cu hemoptizii masive.

     A decedat în 12 mai 2000 după o îndelugată suferinţă, dar a trăit o viaţă de luptător demn şi curajos.

•       Petre Arnăuțoiu (1926-1959), cel mai mic fiu al familiei Iancu şi Laurenția Arnăuțoiu, a fost prea tânăr pentru a merge pe front. El l-a însoţit pe fratele său, Toma, în lupta de Rezistenţă armată din munţi.

      După o viaţă plină de privaţiuni şi lupta de supravieţuire, timp de aproape 10 ani, Petre este prins prin trădare, odată cu fratele său Toma.

     Urmează anchetele şi torturile Securităţi, la Piteşti, iar în noaptea de 18-19 iulie 1959 este executat la Jilava, în Valea Piersicilor.

                 Aceasta este familia Arnăuțoiu, o familie de eroi, cu o existenţă  tulburătoare şi tragică, aşa cum au fost atâtea alte mari familii de români, care au intrat în Panteonul istoriei noastre naţionale.

                Poetul Nichifor Crainic dedica tuturor acestor eroi versurile sale:

                  “Ursita-i inima să poarte

                   Trecutu-n ea cu morţii lui,

                   Cu morţii mei, care-i crezui

                   Naiv, cândva, fără de moarte!...

23 septembrie 2014

Arnăuțoiu Laurentia-Georgeta, fiica lui Anton Arnăuțoiu