Oare un popor care a călcat în picioare și
a distrus atâtea generații obținând astfel ca omul să renunțe la gândire și
să-și piardă memoria...va putea vreodată să se însănătoșească? [...] Țara în
care au fost exterminați oamenii jumătate de secol se teme să-și amintească
trecutul. La ce se poate aștepta o țară a cărei memorie este bolnavă? Cât
valorează omul dacă n-are memorie? Gândirea uscată n-ar putea renaște decât
ieșind din această boală gravă al cărei diagnostic încă n-a fost pus. Dar
pentru a pune diagnosticul trebuie făcut bilanțul unei experiențe ce s-a întins pe
jumătate de secol. Aceasta e prima dintre datorii și cea mai importantă. Dacă e
dusă până la capăt și dacă viața mai dăinuie pe pământ, se poate spera la o
renaștere a gândirii. Atâta vreme cât trecutul n-a fost înțeles, ar fi zadarnic
să nutrim vreo speranță. [...] Trebuie vindecată amnezia. E problema numărul
unu. Trebuie plătit pentru toate, altminteri nu va exista viitor.
(Nadejda Mandelștam, Speranţa abandonată)
(Sursa: httpspro.magnumphotos.comCatalogueGueorgui-Pinkhassov1979)
Foarte adevărat, oare mai gândim când avem ceva de spus??. Nimeni nu acceptă crezul tău, chiar te jigneşte când spusele tale nu-i sunt pe plac. Suntem în această situaţie datorită unui trecut dureros. De ce nu ne amintim că 600.000 de intelectuali au fost ucişi în lagăre în perioada 1948-1963. Acest,, gol,, a contribuit la omul nou care are ca replică doar jignirea.!!!
RăspundețiȘtergereNu stiu cum predau profesorii istoria, dar nu se cunoaște nimic. Dacă s-ar face istoria României cu adevărat la scoală nu ar exista plafonarea morală de astăzi.
RăspundețiȘtergere