MOARA DRACILOR

Tot fugărit de câinele cel roș,

Băgai la « Moara dracilor » în coș.

Huruitoarea macină răsad,

Amestecat cu codina din iad.

Și scârtăia tihnită din măsele,   

Adulmecând și-o grindină de stele.

Așa alisveriș n'a mai avut

De când căzu din stele Belzebut...

La « Moara dracilor », după ponoase,

Se macină și suflete și oase.

Flăcăi voinici, cu cerul strâmtorat,

Brânciti de o huiduma de păcat,

Se'mpotrivesc, sub pietre, scăpărând

Câte-un crâmpei de viață, când și când...

Icnește hardughia din ţâţâni,

Prin beznă căutând după stăpâni

Și mulțumită'n miezul nopții bate

Din aripile-i negre, lăbărțate,

Că măcinat tot anul numai floare

Și feciorelnice mărgăritare...

La moara asta, dac-ai mas în drum,

Îți ia din suflet Diavolul uium,

În fiecare zi câte-un miertic,

Iar inima ți-o joacă la arsic.

De-atâta ghes am și uitat că sânger,

Și c'am avut cândva și eu un înger.

Hei! Cum m'a prins dihania sub roată,

Și ce mai Făt Frumos eram odată!

Pe-atunci, mănând cerboaicele la strungă,

Mai sărutăm pios câte-o ledungă

Și mai torceam pe-un fluieraș de tei

Din subsuoara lunii, funigei.

Treceam domol prin lume, căutând

 Un colțișor de loc pentru comand

 Și nu purtam pe drum nici un trofeu

 Și nici sfărâmături din visul meu.

 Cu flamura credințelor vâlvoi,

 Făceam din roată soarelui urzoi

 Și năvodeam de-o punte'n paradis,

 Să-mi duc coburii doldora de vis...

 Și-așa din lumea asta, dintr'o dată

 Am nimerit la Moara blestemată.

 Plinind sorocul unui zodiac

 Sau sadică plăcere-a unui drac.

 Agonisită sufletului galeș,

 Mi-a jefuit-o câinele de vameș.

 Și mi-au păscut pârloaga cerului

 Lăcustele capriciilor lui...

 Nechează gloaba pe maidanul gol

 Visând un braț de iederă'n ocol.

 Iar sufletul mai scormone 'mprejur

 O'mbucătura mică de azur...

De când băgai la moară asta'n coș,

 Mi s'a umplut tabolul cu reproș.

Și'n cerul gurii mi-a turnat Satan,

Din coșoroaba Iadului, catran.

Hei, râșniță, bătuți-ar la răscruci

Arhanghelul aripile'n butuci!

 Mai răsucește-te odată'n fus,

 Și'ntorce-mă, să mor cu fața'n sus!

Eugen Măgirescu

(Sursa: Memorialsighet.ro)