Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 21 decembrie 2019

Copiii de azi despre comunism


      Copiii percep altfel timpul decât noi adulţii. Pentru ei acum 30 de ani poate să însemne la fel de bine acum 130 de ani sau chiar şi mai mult. E ceva ce s-a întâmplat tare demult. Odată când aveam în jur de 35 de ani mă surprindeau văzând în privirea lor uimirea, n-o spuneau dar o înţelegeam – eu eram deja bătrân. Chiar dacă părinţii lor erau şi mai în vârstă. Acum oare ce să mai spun?
       Aşa că perioada comunistă le pare, la început, când prindem să discutăm despre ea, atât de îndepărtată ca oricare alta, că domnia lui Vlad Ţepeş bunăoară sau cea a primului război mondial. Nu este uşor să îi readuci în timpul istoriei recente – doar atunci au trăit bunicii lor în tinereţe, poate şi unii dintre părinţi.  Şi duci o muncă de lămurire apoi ca ei să lase telefonul sau laptopul deoparte pentru a cere informaţii alor lor, adică să discute cu martorii acelei istorii, să facă poate un mic interviu, să se joace de-a jurnalistul. Pare uşor, dar unii sunt mulţi mai comozi, prefera să acceseze prima pagină din Wikipedia şi să scrie ce au scris şi trăit alţii. Şi totuşi rudele lor sunt tot la un clik – distanţă, mai bine zis la un sărut-mâna sau bună – ziua distanţă. Şi de obicei foarte dornici să mai discute cu nepoţii, să mai povestească despre perioada tinereţii lor, viaţa în vremea lui Ceauşescu.
        După care ne întâlnim și discutăm, îşi prezintă descoperirile cu mirare şi uneori neîncredere, ne contrazicem şi sperăm să iasă ceva bun din toate acestea.
        Dacă i-aş întreba după o vreme care sunt primele cuvinte ce le vin în minte legate de comunism ei mi-ar răspunde: un lucru în care greu ne putem imagina în ziua de azi, trai mai simplu şi mult mai diferit decât cel din zilele noastre,  un fior – mi se pare că a fost o perioadă cumplită, un lucru bun deoarece oamenii aveau locuri de muncă stabile, Nicolae Ceauşescu, securism, raţie, miliţia, Elena Ceauşescu, partizanii, munca pentru stat, Canalul Dunăre – Marea Neagră, nu aveai voie să te uiţi la televizor după ora 10, frică, frig, durere,  oamenii nu aveau drepturi, vremuri grele pe care oamenii erau nevoiţi să le suporte, securitate şi partizani, comunism ca lipsă de libertate, tiranul cel mai mare – Ceauşescu, dureri pe care oamenii le aveau pe acea vreme deoarece nu erau liberi, sărăcie, duritate, Ceauşescu şi dictatură
        Acestea ar fi cuvintele cu care ei ar zugrăvi rapid o epocă, nu alta decât cea numită atunci epoca de aur! Aurul îşi pierde strălucirea şi lasă realitatea crudă la îndemână curiozităţii copiilor, a judecăţii lor care se face din două, din trei surse şi îi obligă să confrunte rezultate diferite, chiar opuse uneori.
        Dacă i-aş întreba cum le-ar fi plăcut să trăiască în perioada comunistă, răspunsurile ar fi aproape exclusiv pe aceeaşi linie – nu, de fapt un NU ! Pentru că viaţa era grea, oamenii nu erau liberi să facă nimic, oamenii erau chinuiţi în acel timp şi sunt norocos că m-am născut în perioada aceasta, nu aveai dreptul la mâncare mai bună, la apă caldă şi căldură iarna, cozile erau interminabile la zahăr, ulei, pâine etc, deoarece puteam fi luată la închisoare, n-aş fi vrut să mă chinuiesc să trăiesc suportând frigul şi cozile, ar fi fost foarte greu pentru mine căci ne puneau să facem practică agricolă, nu îmi plăcea fiindcă de Crăciun când tăiai un animal domestic trebuia să împărţi pe jumătate cu statul, regimul era foarte strict şi copiii trebuiau să muncească în folosul ţării, elevii purtau uniforme, oamenii nu puteau ieşi din ţară, treceam prin frig, foamete, atunci totul pare mai dificil şi în ziua de azi poţi fi mai liber şi poţi să faci ce îţi doreşti…
        Dar nu chiar totul era negru, oamenii erau mai bogaţi sufleteşte, chiar dacă financiar nu. Chiar dacă nu aveau bani, maşini, averi, chiar dacă aşteptau mult la coadă pentru a-şi cumpăra mâncare, chiar dacă nu aveau condiţii, ei, oamenii erau mai bogaţi sufleteşte, aveau înţelegere, armonie, pace, credinţă, oameni cu frica lui Dumnezeu. Poate atunci erau mai miloşi, mi-ar fi plăcut să trăiesc pe vremea aceea, deoarece oamenii erau mult mai naturali decât acum, nu erau atât de falşi şi de lacomi, ca cei din ziua de azi. Altcineva ar spune că în primul rând i-ar fi plăcut fiindcă orice om avea un loc de muncă stabil şi primea salariul cuvenit, i-ar fi plăcut fiindcă la şcoală copiii aveau respect pentru profesorii lor în orice moment.
          Dacă i-aş întreba, în cazul în care ar fi trăit totuşi în acea vreme, ce le-ar fi lipsit mai mult, răspunsurile ar fi destul de previzibile în prima instanţă: telefonul, căldura, apa caldă, tehnologia de azi care nu era aşa de avansată atunci,  calculatorul, instagram, youtube,  muzica, prietenii, televizorul, bicicleta, mâncarea ce nu o puteam cumpăra decât pe cartelă,  hainele mai de calitate, diversitatea alimentelor …
        Dar pentru că nu tot ţine de confortul fizic şi de distracţie, alţi copii cu siguranţă că mi-ar răspunde: libertatea de astăzi, care pentru mine e cea mai preţioasă, libertatea de a călători oriunde în lume, puterea de a-ţi exprima liber opinia, puterea de a mă exprima liber, bucuria, fericirea…

                                            (Sursa: Podul.ro)
        Cu voia dumneavoastre, ultima este fericirea, care de fapt cuprinde totul – dreptul la a fi fericit pe care o societate totalitară, o societate comunistă i-l rezervă cetăţenilor săi în viitor. Veţi fi fericiţi, dar mai încolo, până atunci, cu sacrificii uriaşe, trebuie, e datoria vostra, să pregătiţi fericirea generaţiei ce va veni.
        Dar fiindcă a existat un 1989, momentul acesta a făcut cu putinţă ca  generaţia viitorului să aibe șansa de a-și căuta singură fericirea,  nu înregimentat, ci individ cu individ, de fapt om cu om. Fericirea la a cărei bază stă  libertatea. Iar acest lucru m-a dus cu gândul la ieşirea lui Florin Constantin Pavlovici din închisoare în 1964 şi gândurile lui acolo, pe peronul gării de unde lua trenul spre casă:  ,,Nu-mi venea să cred că îmi era atâta frică de libertate’’



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu