Ieri a fost o zi speciala, deosebita de la un capat la altul. A inceput intr-un mod deloc incurajator, cu boala pustiului meu, pentru care am fost nevoit sa alerg la Pitesti ca sa-i aduc un aparatel de inhalat si s-a terminat cu un incediu si o arestare in stil romanesc! Intre aceste evenimente atat de diferite si care tin de latura personala, s-a desfasurat concursul de istorie, primul organizat de mine la un nivel superior, cu participarea a 7 echipe din 7 localitati. Atatea numere magice pentru un succes clar! Concursul s-a desfasurat in cadrul Zilelor Scolii si l-am numit, cum altfel, Rezistenta anticomunista in zona Arges- Muscel’’! Am fost foarte bucuros sa primesc la Cosesti pe elevii din Nucsoara, Stanesti, Domnesti, Retevoiesti, Leicesti si Darmanesti si pe profesorii lor. Iar invitatii mei, doamna Virginia Marinescu si domnul Alexandru Marinescu, in opinia mea, nu mai au nevoie de prezentare. Am simtit cum istoria vie s-a prezentat in fata copiilor si le-a dat o lectie despre demnitate, curaj, verticalitate, lucruri atat de straine noua in perioada pe care o traversam. Un alt invitat a fost domnul Cicerone Georgescu, care este o piesa de rezistenta in materie de istorie locala, orator desavarsit, povestitor pe care l-as compara fara ezitare, pastrand niste limite totusi, cu marele Ion Creanga.
Inutil sa mai spun ca am avut emotii in debutul concursului, ca nu am reusit sa ma incadrez in timp in niciuna din etapele pe care le-am parcurs, dar m-am consolat cu gandul ca noi istoricii avem mereu tendinta de a ne intinde mai mult decat ne este dat… Pe langa doua probe clasice, in care s-au dat raspunsuri in comun, respectiv individual, am mai avut o a treia unde elevii au avut de realizat un colaj pe baza unor material si fotografii inmanate in prealabi de mine. Rezultatele au fost peste asteptari si cred ca se poate dovedi acest fapt fara probleme.
Castigatori, zic eu, au fost cu totii, dar premiul I l-au luat doar echipele de la Retevoiesti, Leicesti si Darmanesti. Cinste lor!
A urmat interventia domnului Marinescu, batranul luptator avand in glas o emotie abia simtita, transmisa in multe moment si noua, dar mai ales elevilor. Asa cum spuneam, parca printre noi au coborat personajele din miscarea de rezistenta, cu atata ardoare a vorbit domnul Alexandru! Dar cred ca mai bine ar fi sa il las pe dumnealui sa spuna ceea ce are de spus.
La final, domnul Cicerone Georgescu ne-a povestit un episod ce tine de istoria familiala, legat de tatal dansului, prieten cu invatatorul Gheorghe Popescu, parintele doamnei Marinescu, si modul cum a contribuit cu alimente la ajutorarea celor de la Rapile cu Brazi din Poenarei.
Activitatea s-a incheiat, ramane s-o cuantific cu grija pentru ca data urmatoare sa o planific mai bine si s-o incadrez intr-un anumit timp. Dar de rezultate sunt foarte multumit si mai ales de impactul pe care cred si il doresc sa-l fi avut asupra mintilor fragede ale acestor copii. Aici s-a transmis o lectie si sper ca urmarile ei sa se vada cat mai curand. Samanta a fost sadita, zic eu, important ar mai fi, sa o mai si udam din cand in cand. Eu voi face asta, asa cum de altfel o fac de cativa ani, imi doresc ca si colegii mei sa urmeze aceeasi cale.
Campulungul ar trebui sa invete si el despre astfel de concursuri...(felicitari pt organizare)
RăspundețiȘtergere