Despre nepotul său, Carol I ar fi spus că era
"un adevărat român, fiindcă înjură şi face datorii".
În perioada adolescenţei
Carol a fost educat de un preceptor elveţian ciudat, homosexual şi cu idei
socialiste. Acest individ a avut o influenţă decisivă, exact în perioada
critică, asupra tânărului prinţ, umplându-i mintea, aşa cum spunea regina
Maria, cu “îndoieli
tulburătoare, mai ales
în privinţa menirii lui de prinţ şi de oştean.’’
Prinţul Nicolae, fratele mai mic, insista în memoriile sale, pe aspectele
periculoase ale relaţiei dintre preceptor şi prinţul moştenitor: “Eram îngrijoraţi că Mohrlen l-ar putea
iniţia în practica homosexualităţii; acesta a recunoscut, de altfel, că era
tare tulburat când îl vedea pe Carol îngenunchiat pentru rugăciunea zilnică.”
Prima legătură mai serioasă a principelui Carol a fost la 16 ani cu Ella
Filiti, pe care, spre deosebire de alte aventuri, după cum
spune prinţul Nicolae, ar fi iubit-o
sincer. Această dragoste atât de puternică excludea complicaţia matrimonială,
în primul rând pentru că femeia nu dorea acest deznodământ. Îndepărtarea ei brutală
chiar în timpul războiului, pe motiv că-i afectează preocupările de comandă în
cadrul Regimentului de cavalerie “Regina Elisabeta”, l-a convins că viaţa sa
personală va fi mereu controlată de Casa Regală.
La 27 august 1918, principele
moştenitor Carol a părăsit, deghizat în uniformă de ofiţer rus, unitatea
militară de la Târgu-Neamţ pe care o conducea onorific pentru a se casatori la 31 august in Odessa cu Ioana Lambrino, cunoscută sub numele
de Zizi. Pe 8 ianuarie 1920 Zizi Lambrino a dat naştere unui copil botezat Mircea Grigore.
Pe cand se afla in Elveţia, Carol a intalnit-o pe principesa
Elena a Greciei cu care s-a casatorit pe 10 martie 1921, iar la 25 octombrie acelaşi an s-a
născut principele Mihai.
În însemnările sale
zilnice, Carol noteaza data întâlnirii cu Elena Lupescu pe 14 februarie 1925. Aceasta era
caracterizată atât de Argeotoianu, cât şi de Miron Cristea, ca fiind „o
femeie de moravuri uşoare”, în timp ce principele Nicolae o menţionează drept
„o amantă de profesie”
In 1925 Carol a fost
trimis la funeraliile reginei Angliei, dupa care a plecat la Paris, unde a
întâlnit-o pe Elena Lupescu, iar de aici au mers împreună la Veneţia. Pe 12 decembrie 1925, tânărul principe
a adresat tatălui său o scrisoare prin care îl anunţa că renunţă la
prerogativele sale de moştenitor al Coroanei.
In 1930 s-a produs
restauratia, adica revenirea lui Carol in tara si proclamarea sa ca rege al
Romaniei. El si-a adus si amanta, pe Elena Lupescu, venirea acesteia
semnificand si nasterea camarilei regale care l-a influentat atat de mult pe
rege in luarea deciziilor. Într-o cuvântare ţinută la Vinţul de Jos, în ziua de
31 mai 1936, Iuliu Maniu afirma că Elena Lupescu „a adunat în
jurul ei o ceată de aventurieri, care au acaparat conducerea ţării şi şoptesc
la urechea regelui visuri dictatoriale” .
Carol şi-a petrecut
ultimii ani ai vieţii alături de „Duduia“, în Portugalia, patria bunicii sale
paterne, unde a obţinut autorizaţia de a deţine o reşedinţă şi unde şi-a
cumpărat o vilă, la Estoril. Aici va afla Carol de abdicarea flului său, Mihai in
decembrie 1947, prilej cu care a scris in jurnal: “Cu cel puţin o sută de ani
am fost daţi, azi, înapoi, cu preţul a câtor suferinţe şi umilinţe. Este
zdrobitor de a te gândi la aşa ceva. Am rămas înmărmurit”.
Regele Mihai I al Romaniei a refuzat sa-si mai vada vreodata tatal de la
despartirea acestuia de el, prin abdicarea sa din 1940, si apoi a refuzat sa
participe atat la funeraliile lui Carol din 1953 de la Lisabona cat si la
reinhumarea din Romania, de la Curtea de Arges din 2003, ceea ce demonstreaza
dezicerea practic totala fata de fostul rege al Romaniei si fata de tatal sau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu