Ce înseamnă Basarabia pentru mine

        Ieri a fost 27 martie si s-au implinit 96 de ani de cand Sfatul Tarii din Basarabia a proclamat unirea cu tara a provinciei furate de rusi in urma cu mai bine de un secol. La toate clasele la care am avut ore le-am explicat elevilor pe scurt semnificatia acestei date. Pentru un eveniment asa de indepartat, pentru soarta unor oameni care au trait acum mult-mult timp, copiii nu au avut prea multa intelegere sau reactie. Unii nici nu cunosteau, de fapt acest cuvant – Basarabia. Pana la urma nu sunt de condamnat, vor afla mai tarziu.

        Dar ce inseamna Basarabia? Si pana la urma ce este Basarabia pentru mine? Ei bine, pentru mine Basarabia este ceva personal, desi nu am ajuns vreodata pe pamantul ei. Pentru mine Basarabia inseamna oameni si mai ales prietenie. Pentru mine Basarabia inseamna un om, un om cu nume, ce ironie,  neromânesc – Ruslan.

        Eu vad Basarabia prin analogie cu acest om – de o infinita bunatate, blandete si frumusete, dar fara noroc, napastuita la nesfarsit...

    Uitati-va la acest barbat si spuneti-mi ce vedeti, ce va inspira figura lui.

    Eu o sa va spun ca Rusli este omul care isi da camasa de pe el pentru prietenul sau si nu numai. Il cunosteam doar de un an, cand, fiindca mi-a placut o camasa de-a lui, venind ziua mea, va puteti imagina ce cadou a gasit el de cuviinta sa imi faca!

     Rusli a fost cel care, intr-un Sibiu al anului 1997, a mers la magazinul Dumbrava sa negocieze cu o vanzatoare scaderea pretului la un cadou pentru un coleg de camera. Rusli era cel care venea odata pe semestru incarcat cu bunatati din Basarabia, facute de mamica lui, ne chema pe toti si ne imbia la masa. Rusli a fost cel care ne-a adus cea mai buna sampanie pe care am gustat-o vreodata, care avea ascunsa in lichidul sau toata savoarea Basarabiei. Rusli era cel care se intrista cand afla la telefon de la mama lui ca motanul familiei, Barsic, a fost ranit si s-ar putea sa moara. Rusli era cel ce in fiecare dimineata ne servea cu un ceai negru, pe care eu il refuzam sistematic, iar el, mereu mirat, ma intreba ,,Cum, Cătălinuț, tu nu bei ceai?!ʺ  Rusli era cel care duminicile se imbraca frumos si mergea la biserica unde se ruga indelung. Rusli era singurul basarabean pe care il stiam ce nu isi cheltuia bursa data de statul roman si facea niste economii severe, ca sa trimita banii la parintii sai, acasa.

      O singura data l-am vazut pe Rusli nervos, scos din sarite rau de un coleg de camera. Si dupa aceea, a regretat amarnic acel moment si si-a cerut iertare de atatea ori, desi era evident ca nu fusese vina lui.

     Pe Rusli Basarabia nu mi l-a trimis sigur, ci la pachet cu Igor. Cand cei doi au pasit sfiosi intr-o seara tarzie de octombrie 1997 in camera noastra de camin, eu, Ciprian si Filip (doi viitori reputati jurnalisti), am trait momente ciudate, haioase si penibile in ecelasi timp. Eu nu intelegeam mare lucru din ce vorbeau, accentul lor simpatic ma naucise cu totul. In schimb Ciprian aproba tot ceea ce spunea cei doi, intrase intr-un dialog oarecare cu ei. A doua zi l-am intrebat pe Ciprian cum de i-a inteles asa de bine. Iar el imi zice ,,Ei, am inteles, n-am inteles nimic, dar trebuia ca unul dintre noi sa comunice cu ei, ar fpst nepoliticos!ʺ  Dupa ani, povestindu-i scena lui Rusli, acesta a ras cu pofta – nici ei nu intelesesera atunci  mai nimic din ce ziceam noi!

      Igor era extrem de diferit fata de Rusli. Un pustan de nici 18 ani, blond, puternic, navalnic, nesupus, dornic de viata, de a se impune, de a lupta pana la capat. O alta fata a Basarabiei. Ultima oara cand am auzit ceva despre el, dupa multi ani, era vorba despre o tara indepartata – Irlanda si o institutie in care ar fi fost gazduit – inchisoarea din Dublin. Sper ca a fost doar o informatie eronata.

      Pentru mine, un profan, Rusli este omul care se apropie cel mai mult de sfintenie. Vocea lui blanda nu o pot asemana decat unui om care traieste si simte altfel decat noi toti. Un om sfant. Un om fara noroc. Un om incercat. Este o vorba care spune ca Dumnezeu ii incearca pe cei pe care ii iubeste. Stiind prin ce a trecut Rusli al meu in ultimii 17 ani, cred ca Dumnezeu il iubeste tare mult pe Rusli, prea mult...

      Rusli este un Iov modern care rataceste in cautarea unei brume de fericire. Rusli este Basarabia, in cautarea unei urme de siguranta si stabilitate.

     Iubesc Basarabia pentru ca ea mi l-a dat pe Rusli. Nu mai stiu nimic de prea multa vreme despre el, dar sper ca Dumnezeu sa uite de el, acolo unde este, si sa il lase sa guste si el, in sfarsit, un strop de fericire.