Acum 5-6 ani
domnul Berevoianu, profesorul de istorie din Nucşoara, a avut iniţiativa de a
organiza o întâlnire a câtorva dintre luptătorii anticomunişti din Nucşoara, la
care a participat şi inspectorul nostru, domnul Paul Didiță precum şi
profesoara de limba română de la Colegiul I.C. Brătianu din Pitești, doamna
Mona Vâlceanu. Întâlnirea urma să se termine cu un parastas pentru cei trecuţi
dincolo. Acest eveniment a avut un ecou scontat, Căminul Cultural care îl
adăpostea fiind plin. Domnul Berevoianu o adusese cu maşina sa pe tanti Marina
Chirca, ce avea atunci în jur de 90 de ani. Dânsa fusese, după spusele doamnei
Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, cea mai devotată cauzei partizanilor şi îi
ajutase în tot răstimpul de 9 ani cât aceştia au rămas în zonă. Mai spunea fiica
lui Toma Arnăuțoiu şi a Mariei Plop că surorile Anica Simion şi Marina Chirca
îi sunt cele mai dragi din Nucşoara. Aşa că se aştepta ca şi dânsa să spună
câteva cuvinte despre soarta partizanilor şi felul cum îi ajutase.
Fotografia de la arestare din 1963
Fotografia de la arestare din 1963
Fotografie făcută de mine în septembrie 2010
Numai că, după ce au
vorbit cu toţii, inclusiv Elena Belu, fiica Elisabetei Rizea, tanti Marina
Chirca nu a putut spune nici un cuvânt, se albise la faţă şi se vedea că îi
este rău. Domnul profesor a condus-o până acasă şi a rămas câteva minute la o
discuţie cu dânsa. Aici, în siguranţă căminului său, i-a explicat ce i se
întâmplase. Îl văzuse la întrunire pe Ungureanu, aşa zisul brigadier, de fapt
un securist sub acoperire, care stătea şi privea totul din primele rânduri.
Acesta o arestase în 1963 pe ea şi pe sora ei, Ana Simion, după o scăpare impardonabilă a finului ei Florea, în podul căruia se
ascunseseră timp de 5 ani. Modul în care se purtase cu ele în momentul
arestării şi apoi al drumului spre Piteşti, lăsaseră cicatrici adânci în
sufletul bietei femei. Când l-a văzut acolo în faţa a cuprins-o o spaima şi nu
a mai putut scoate nici un cuvânt. O teamă teribilă care îi rămăsese în inima
de 6 decenii ! Odată dusă la Piteşti la anchetă i se înscenase şi o întâlnire
cu oameni ai muncii, unde pusă la prezidiu, ca un animal sălbatic fusese
arătată demonstrativ precum cel mai oribil monstru, care a fost prins în
sfârşit de organele viteze ale statului ! Sau cum mi-a spus sora dumneaei, Ana Simion
-
,,Ne-a chinuit ca pe Cristos ăştia, dacă omoram toată ţara şi nu ne chinuia
aşa!’’
Fotografie de la arestare în 1949
Fotografie făcută de mine la Spitalul Domnești în 2010
Marina Chirca a fost judecată şi condamnată la 15 ani,
dar a avut norocul ca, peste doar 1 an să fie eliberaţi toţi deţinuţii politici
şi astfel şi ea a fost pusă în libertate. Altfel nu ar fi ajuns decât să
înnebunească la Jilava, unde fusese plasată într-o celulă capitonată care o
izola complet fonic de exterior, asemănătoare cu cea în care Corneliu Coposu
îşi petrecuse 7 ani la Râmnicu-Sărat. Tăria sa de caracter şi inteligența îl
salvase, nu înnebunise, dar când a fost scos de acolo, nu mai ştia să
vorbească... Dar o biată femeie, o ţărancă din Nucşoara, cât ar fi putut
rezista?!
Această întrunire şi reacţia doamnei
Chirca spune multe. Spune multe despre o societate rurală profund divizată după
6 decenii de comunism, de prezenţa puternică a Securităţii în zonă. Domnul
Berevoianu îmi spunea că există azi o Nucşoară împărţită în trei – cei care au
luptat şi suferit (şi urmaşii lor) tot mai puţini, cei care au beneficiat de pe
urmă confiscărilor din acea perioadă care sunt foarte înverşunaţi şi tineretul
care începe să conștietizeze tot mai mult istoria recentă a locului şi tinde să
o aprecieze. Domnul profesor este conştient că, în momentul în care se va
iaugura acel Drum al Partizanilor, va apărea o opoziţie surdă care până la urmă
s-ar putea manifesta nu doar verbal, dar rămâne ca viitorul să ne confirme sau
infirme asta.
Nucşoara a sângerat mult şi rănile nu i s-au
cicatrizat definitiv. Poate că va trebui să mai treacă încă o generaţie pentru
a se mai limpezi lucrurile şi a se judeca toată această complexă poveste ,,sine
ira et studio’’. Rămâne să dăm un vot favorabil unui viitor care sperăm să fie
mai înțelept decât trecutul…
Am vizitat-o pe D-na Marina Chirca, in mai 2010, noi fiind din Galati........Am facut un gest de ajutor pentru ea. Ne-a primit cu mare drag, ne-a servit cu struguri si dulceata facuta de ea.......Am stat vreun ceas, ne-a povestit multe. Am plecat mai bogati, pentru ca am intilnit ISTORIA adevarata, lasind-o trista in prag, nu se astepta sa o viziteze cineva de departe.
RăspundețiȘtergereAsa am simtit si eu, intalnirea cu istoria adevarata. O femeie din alte timpuri, de admirat !
ȘtergereSe stinge ADEVĂTATA ISTORIE .... rămânem cu falsurile, DACĂ...
RăspundețiȘtergerevom mai fi pi aceste plaiuri......