Anton Arnăuţoiu – eroul încă necunoscut

       Anton Arnăuţoiu a purtat un nume celebru, numele unei vechi familii nucșorene care şi-a pus amprenta până în zilele noastre asupra locurilor şi oamenilor din, probabil, cel mai frumos sat din România – Nucşoara. Dar e şi un nume la auzul căruia, în 1950, şase securişti săreau în picioare cu armele în mâini, în propriul lor birou ! Este un nume care a ne-a redat din demnitatea furată sau, poate, părăsită ori şi mai rău, vândută pe arginţi.

       Anton a fost al patrulea copil al familiei învăţătorului Ioan şi al Laurenţiei. Nu ultimul, acela fiind Petre, mezinul. Fraţii Ion, Toma, Anton au luptat pentru ţară în al doilea război mondial şi, din nefericire, Ion  a fost ucis de explozia unei mine în Crimeea. Toma şi  Anton au plătit şi ei cu sânge, ambii fiind răniţi în luptele purtate în 1944 contra germanilor.

      Apoi, în 1949 Toma şi Petre s-au implicat în organizarea rezistenţei armate anticomuniste de la Nucşoara. În acel moment ei apucaseră pe o cale ce se va sfârşi după mari greutăţi, suferinţi, teamă, dar şi curaj şi model de dârzenie, în Valea Piersicilor de la Jilava. Nu ştiu dacă ursitoarele nu cumva l-au sortit pe Anton aceleiaşi sorţi ca şi pe fraţii săi şi, undeva, la bariera de la Băneasa, un scurtcircuit al destinului l-a îndreptat spre altceva. Căci acolo gloanţele care trebuiau să-l ucidă,  l-au rănit doar suficient cât să îl salveze de la o soartă comună cu fraţii săi. Acele gloanţe au făcut ca, mai târziu, să o cunoască pe viitoarea soţie, cea care l-a îngrijit cu un devotament şi o iubire din cele ce numai scriitorii ştiu să pună în pagini. Boala sa, atât de gravă, care revenea tot timpul, nu i-a permis să meargă în munte alături de ei. Dar i-a dăruit în schimb o soţie, doi copii, apoi nepoţi…

       Fiica sa Laurenţia, care poartă numele mamei iubite, este mereu cu gândul la tata, la Anton. Tot ce face, face în memoria lui, pentru el, pentru familia mândră din Nucşoara. O cunosc pe doamna Laurenţia de câţiva ani şi am colaborat suficient încât să înţeleg bine devotamentul său, modul cum  îşi dedică o parte însemnată a vieţii pentru a cultiva memoria tatălui.

       Anton nu a fost în prim-planul luptei anticomuniste nucșorene. Anton este însă un erou, în primul rând prin obolul de sânge  pentru ţara noastră. Şi pentru lunga sa suferinţă, căci rănile l-au însoţit toată viaţa. Din nefericire, acest erou de război, a fost tratat îngrozitor de Securitate, care a sperat să stoarcă informaţii despre fraţii lui. Căci el a ştiut mereu în cei nouă ani că ei sunt în viaţă, că se ascund şi astfel,  mai există o rază de speranţă.

        Acest erou de război a fost arestat discreţionar în mai multe rânduri, a fost torturat, a fost interogat, a fost alungat din bătătura casei părinţilor săi din Nucşoara, s-a ascuns în Ardeal ca să i se piardă urma şi măcar copiii săi să ducă o viaţă cât de cât normală.

                           (Fotografii luate din emisiunea despre Anton Arnautoiu)

      Doamna Laurenţia, atunci un copil de șase ani, își amintește de fuga aceea, dintr-o noapte de mai, cu lună plină, care i-a ajutat  peste dealuri si păduri, dar nu și pe dușmani…

      Prin amabilitatea doamnei Laurentia, vă invit să vedem o pagină de istorie vie, aşa cum dumneaei a povestit-o în emisiunea de la Muscel Tv - ,,Amintiri şi istorie’’, pe 6 mai 2019. Vă invit să o ascultaţi cu sufletul, să îi simţiţi iubirea şi emoţia, dăruirea filială şi frumuseţea verbului. Şi să vă întrebaţi dacă în locul dumneaei, aţi fi putut onora atât de frumos memoria tatălui dumneavoastră !