Ieri de dimineță, într-o zi ce se anunța extrem
de frumoasă, am plecat spre Aninoasa, cu gândul la domnul care avea să-mi povestească
cum a fost pedepsit de către autoritățile comuniste și cum cei mai frumoși ani
ai tinereții i-a petrecut prin închisori în lipsuri teribile.
Domnul
Telu, cum îl știe toată lumea din zona, în fapt Constantin Marta, mă aștepta în
poartă și s-a purtat încă de la început ca o gazdă adevărată, cu ospitalitate
și căldură, măcar că nu știa precis-precis ce am de gând să vorbesc cu dânsul.
Ne-am așezat la o masă în curte și am schimbat câteva vorbe înainte de a trece
la interviul propriu-zis. Știam câteva lucruri despre durerile dumnealui de
când în primăvară participasem la o întâlnire cu foști deținuți politici din
Aninoasa la Școala Generală din Ţiţeşti.
De atunci îmi propusesem să ajung să
discut mai pe îndelete, fiindcă am remarcat cât de clar este în expunere, ce
precizie a amănuntelor are, evenimente întâmplate cu decenii în urmă parcă s-au
sfârșit mai ieri – alaltăieri.
S-a așezat pe scaun și a
început. Aveam în față ochilor un bunic sfătos, un povestitor iscusit care retrăia
primii ani ai tinereții sale ca și cum un film i se derula prin fața ochilor.
De multe ori privea undeva în spatele meu, spre un trecut de durere și spaimă.
Să ai 18 ani și să fii arestat și condamnat la 8 ani muncă silnică și trei ani
degradare civică pentru că ai adăpostit și hrănit un luptător anticomunist, la
fel ca și alții din sat. După recurs pedeapsa în loc să se micsoareze, s-a
mărit la 12 ani de muncă silnică! Așa știau judecătorii comuniști să împartă
justiția, cu o mare indulgență! Așa că tânărul care abia devenise major a
intrat în școala vieții prin cumplitele închisori Jilava, Gherla, Periprava,
Grind, fiind eliberat în 1964 odată cu grațierea colectivă a tuturor
deținuților politici.
6 ani de închisoare în
condițiile foarte vitrege ce se cunosc prea bine, cu un regim de exterminare
prin înfometare, cu bătăi crunte și rareori cu o rază de soare, cu o dovadă de
omenie. Dintr-o bătaie groaznică s-a ales tânărul Constantin cu o boală la inimă
pe care și-a îngrijit-o toată viața și care l-a adus în pragul morții în urmă a
trei preinfarcturi. Ce l-a salvat la un moment dat și i-a ușurat întru-câtva
viața, deși munca i s-a părut teribil de grea la început? Faptul că fiind fiu
de brutar, a fost dus să muncească la
brutăria închisorii Gherla, iar aici avea posibilitatea unei hrane mai bune,
chiar dacă uneori, de la atâta efort nici nu mai putea să ducă îmbucătura la
gură.
Cel mai
emoționant moment al detenției a fost fără doar și poate o întâlnire
incredibilă la Gherla. Într-una din zile a fost introdus într-o celulă mare în
care l-a găsit pe tatăl sau, arestat ca și el și condamnat la 15 ani. Ce fel de
bucurie poate naște o societate totalitară în care tatăl își îmbrățișează fiul
în aceeași celulă de închisoare! Și ce durere copleșitoare își poate imagina
cineva, că în aceeași celulă, tatăl să rabde strângând din dinți cum fiul său
pe care l-a crescut cu toată dragostea părintească, să fie zdrobit în bătaie de
o brută de gardian? Vă puteți închipui această scenă, voi cei care aveți copii,
cum fiul vostru iubit este desfigurat în fața vostră? Această este minunată
lume comunistă pe care torţionarii au pregătit-o dușmanilor lor. Nici o milă,
nici o rază de compasiune…
La final l-am întrebat pe
domnul Telu ce l-a ținut în viață la închisoare. Credința, mi-a răspuns. De
aici nu mai am ce să mai adaug. Poate doar să îl las pe dumnealui să va mai
povestească câteva amintiri din acele crude vremuri.
(Material publicat in iunie 2011 si reeditat in august 2018)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu