Mirabilis mundis: Virgil Marinescu – un învăţător printre partizanii din Nucşoara

miercuri, 29 august 2018

Virgil Marinescu – un învăţător printre partizanii din Nucşoara

Virgil Marinescu s-a născut în anul 1901 în localitatea Albești.[1] A participat la mișcarea anticomunistă de la început, împărtășind convingeri similare despre noul regim cu cei din familia Arnăuțoiu. În casa sa au avut loc mai multe întâlniri ale partizanilor, care au fost alimentați cu mălai, cașcaval, miere, cartofi, țigări și chibrituri, după cum mărturisește Toma Arnăuțoiu într-un interogatoriu din 1959.[2]În luna mai 1949 colonelul Arsenescu l-a sfătuit pe învățătorul Marinescu să închidă școala unde era director și să meargă cu el în munte. Toma Arnăuțoiu a fost însă de părere ,,să rămână ca membru nedispersat al bandei și dacă va fi cazul să meargă în munte că noi îl vom anunța ulterior.”[3]La una dintre întâlniri colonelul Arsenescu i-a propus să intre în organizație cu cei doi băieți ai săi, dar el nu a fost de accord, considerând că aceștia trebuie mai întâi să își termine școala. El însă a depus jurământul față de șeful haiducilor cu o mână pe cruce și alta pe pistol. [4]

(Virgil Marinescu la arestare)

Problemele ce au apărut în vara lui 1949 între Toma Arnăuțoiu și colonelul Arsenescu si au dus la separarea grupului l-au preocupat pe Virgil Marinescu, care a insistat pentru păstrarea unității partizanilor. După separare, Toma Arnăuțoiu și cei din grupul său au mers la Nucșoara la locuința acestuia pentru a-l informa despre schimbările produse. Virgil Marinescu a pledat pentru reunire și pentru acțiuni comune, pentru el și soție prestigiul lui Arsenescu fiind un atu important în vederea asigurării succesului mișcării. Marineștii erau impresionați de alura colonelului, de competența sa militară, pe care o considerau necesară supraviețuirii grupului în munți. Toma Arnăuțoiu le-a propus atunci o nouă întâlnire cu colonelul spre a se convinge că reunirea grupului nu mai era posibilă din pricina atitudinii acestuia.[5]Aceasta însă nu a mai avut loc. Virgil Marinescu a fost arestat la 15 noiembrie 1949, judecat și condamnat pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale la 10 ani închisoare corecțională.[6]A intrat în cele mai dure penitenciare și lagăre de muncă – Aiud, Poarta Albă, Baia Sprie, Gherla, Galați, Pitești și a fost grațiat în 1956,[7] probabil Securitatea gândind că acesta va lua legătura cu partizanii din munți și așa vor avea oportunitatea de a-i prinde. S-au înșelat însă în așteptările lor și tehnica operativă plasată în casa familiei Marinescu nu a adus nici o știre despre fugari. Deși nu a mai avut nici o legătură cu partizanii după venirea acasă, el a fost rearestat în 1958 și condamnat la 6 ani de închisoare. A fost eliberat în 1964 prin decretul de grațiere al deținuților politici.[8]