Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 29 august 2018

Copilăria mea în comunism (II)


           În fiecare an, la clasa a VIII-a la cultură civică,  când ajung la lecția 
dedicată regimurilor democratice și nedemocratice, realizez cu elevii mei un
mic proiect care îi pune în situația unor reporteri. Ei trebuie să vorbească 
cu părinții, bunicii, alte rude sau cu cine cred ei de cuviință despre viața cotidiană
 în perioada comunismului, despre copilăria alor lor. Apoi rezultatele 
acestei investigații le prezintă în față clasei și le discutăm cu toții, le întoarcem 
pe toate feţele, le analizăm cu grijă. Uneori am avut surpriza ca elevi slabi 
sau dezinteresați să găsească resurse nebănuite și să-mi prezinte o lucrare cu 
totul deosebită. De fapt, dacă mă gândesc bine, cred că an de an se întâmplă 
asta! E o oportunitate deosebită pentru copii să comunice cu ai lor într-un 
mod în care nu sunt obișnuiți să o facă, să afle lucruri interesante din copilăria 
și tinerețea părinților, bunicilor. Și, cred, este și pentru cei mari o ocazie de 
aducere aminte, de ce nu de o introspecţie mai serioasă. Este proiectul care 
an de an, elevilor le face cea mai mare plăcere să-l ducă la îndeplinire, se 
implică, dezbat diversele aspecte, trag concluzii.



               Zilele acestea căutând prin interviurile mele am găsit și câteva ale unor 
elevi de acum 6-7 ani, din clase foarte bune de la Coșești
și Dârmăneşti. Elevul meu Robert Trocan din Piscani a vorbit cu
domnul Teodor Dina pe 30 aprilie 2011. Domnul Dina este o personalitate
a localității, un om deosebit, un autodidact, care a reușit
să-și termine  studiile după vârstă de 25 de ani și mânat de o sete de
cunoaștere rar întâlnită, a  cercetat de-a lungul vieții cu multă 
atenție istoria locurilor natale. Acest studiu s-a concretizat în mai bine
 de 10 cărți de istorie locală a Piscaniului și altor sate, locuri, oameni
 din comuna Dârmănesti.
         Am avut plăcerea de a-l invita la una din activitățile din Școala Altfel   - 

  De asemenea, i-am publicat pe blogul meu, câteva  articole – 
‘’Destinul uitat al unui dascăl de țară – Constantin Nicolescu ’’
''Vlaicu mare logofăt Piscanul -  o filă din istoria localității Piscani’’, 
''S-a întâmplat lnoi în Piscani – povestea  unei crime de acum 7 decenii’’.


Bună- ziua !

I.   1. Cum vă numiți ?
- Numele meu este Teodor Dina.

2. Unde v-ați născut și când anume?
- M-am născut în localitatea Piscani la dată de 5 decembrie 1940.

3. De ce religie și naționalitate sunteți?
- Sunt de naționalitate român și religie creștin-ortodox.

4. Ce studii ați făcut?
- Am făcut şcoala elementară, 4 clase la Școala Piscani și 4 la curs
fără frecvență la Pitești la Școala Generală Nr.3 .

5. Ce profesie aveți azi?
- Azi am profesia de pensionar dacă asta poate fi o profesie.

6. Ați avut și altă profesie înainte de această?
- Înainte de a ieşi la pensie am lucrat la Uzina Colibaşi în funcția de  
mecanic motopompist timp de 40 de ani.

II.  1. Vă amintiți de un eveniment politic major din timpul copilăriei?
- Un eveniment politic major din timpul copilăriei mele… îmi amintesc
despre data de 30 decembrie 1947,  despre abolirea monarhiei
când Regele Mihai I a fost pus să abdice și chiar în acea zi s-a
instituit Republica Populară Română. A doua zi după eveniment ni
s-a impus să tăiem de la cărți, de la abecedare, portretele Regelui
Mihai și a Reginei Mamă Elena. Iar câteva zile mai târziu în
salutul pe care îl adresam, când treceam pe langă anumite persoane
în loc să spunem “Bună ziua”, spuneam “Trăiască Republica !”;
acesta este evenimentul cel mai important din copilăria mea
pe care mi-l amintesc, încă bine.

2. Copilăria v-a fost afectată de evenimente precum colectivizarea
agriculturii, naționalizările sau arestările politice?
- Nu, copilăria mea a fost mai înainte de colectivizare, părinții mei
nu au făcut politică,  așa că nu au avut probleme cu regimul, să
zic așa, instituit după abolirea monarhiei.

3. Cunoașteți cazuri de persoane care au fost arestate pe motive  politice?
-        Cunosc mai multe cazuri care au fost arestate pe motive politice
din Piscani, m-am ocupat mult de lucrul acesta, însă nu pot sa dau
nume de persoane pentru că încă mai sunt în viață ei sau copiii lor
şi nu vreau să vorbesc despre acest lucru.

4. Familia dvs a fost supusă la persecuții de către comuniști?
- Nu a fost supusă la persecuții de comuniști, am spus că tatăl meu nu
a făcut niciodată politică, însă la rând cu populația acestui sat a
trebuit să suporte rigorile legilor date în acest timp, efectiv impunerea la 
cote de lapte, de carne, de tot cea ce se impunea pe vremea aceea. Sigur, 
erau niște restricții care loveau serios în economia familiei, însă le-am depăşit 
și pot spune că m-am născut și am crescut în regimul acela.

5. Familia a fost silită să dea cote agricole la stat? Ce anume?
- A fost silită la cote agricole la stat: cote de carne, de lapte,  a  fost silită 
într-adevar ca și celelalte familii de altfel.

III  1. Aveați destule alimente când erați copil? Părinții vorbeau despre asta ?
-          Nu, nici nu se pune problema să avem destule alimente, decât numai strictul necesar.  Vorbeau foarte des despre asta părinții mei, sigur că da, ei erau în suferință că erau maturi, aveau responsabilități de familie, dar eu ca și copil nu am avut probleme cu acesta.

 2. Existau probleme legate de încălzirea locuinței iarna?
- Sincer, nu cred că existau, erau lemne destule la noi, nu erau probleme cu încălzirea locuinței.

3. Ați avut o copilărie cu privațiuni, cu lipsuri materiale? Cine o ducea mai
 bine atunci dintre cunoscuți?
- Am avut o copilărie cu privațiuni, cu lipsuri materiale, am suferit din cauza 
asta, am purtat pantofi, să zic așa, bocanci abia pe la vârsta de 12-13 ani si până 
atunci am purtat opinci că așa purtau toți copiii. Cei care aveau părinții săraci 
sigur au suferit privațiuni, îmi amintesc cu durere dacă pot spune așa că în
 clasa în care eram la școală nu purtam pantofi sau bocanci, numai doi copii 
din sat, restul aveam numai opinci.
    Dintre cunoscuți când eram eu la școală atunci ziceam că o ducea Marcel 
mai bine, era mai fericit băiatul primarului și băiatul unui controlor financiar 
care sigur aveau posibilități și trăiau mult mai bine decât noi muritorii de rând.

4. În casă dumneavoastră părinții vorbeau liber despre probleme politice sau
 de zi cu zi?
- Nu prea vorbeau de problemele politice, părinții meu se fereau să vorbească 
acest lucru pentru că era sigur periculos pe vremea aceea despre regim, nu 
era ca pe vremea asta, iar eu însumi când m-am făcut mare nu am vorbit 
niciodată în contradictoriu în ceea ce privește politica partidului tot din teama 
de a nu suferi privațiuni în acest scop.

IV   1. Ați studiat la școală limba rusă?Va plăcea studiul limbii ruse dvs. și colegilor de clasă?
-          Am studiat pe clasa a IV- a la Scoala Generală la Piscani și din celelalte 4 clase
 le-am făcut la școală de la Pitești la fără frecvență am studiat limba rusă. 
Am folosit-o foarte mult mai târziu când datorită acestor cunoștințe am putut
 să citesc în limba slavona și alfabetul chirilic din care am putut să
 descifrez anumite documente legate de istoria satului Piscani.

2. Ați avut colegi despre care ați auzit că au avut probleme cu regimul comunist?
- Am avut câțiva colegi care au avut probleme cu regimul communist. M-aș
 referi aici la Niculescu, tatăl său fusese controlor financiar în regimul 
trecut și chiabur și a suferit mult din cauza aceasta. Imi amintesc cu regret 
daca pot spune așa că nu se poate spune ca e plăcere de Octavian Crasan,
 fiul lui Octăviţă Crasan care și el era fiu de chiabur şi a avut mult de
 suferit din cauza regimului.

3. Stiți cazuri de profesori ce au avut probleme cu regimul?
- Știu cazul învățătorului Mateescu din Piscani care a fost arestat de 3 ori 
datorită unor probleme cu regimul, nu știu dacă a făcut politică regionala. 
Din cât îmi amintesc tot de la el într-un interviu parcă a făcut politică liberală și 
din cauza aceasta a făcut închisoare. A fost reținut de trei ori însă fără să îi scrie
 la eliberare că a fost vinovat, a fost eliberat ca om nevinovat.

4. Existau profesori obedienți, slugarnici față de puterea comunistă?
- Da la început în ’48 învățătorii, că eu nu am avut treabă cu profesorii pe 
vremea aceea, erau slugarnici față de politica comunistă, nu pot să dau nume
 pentru că încă mai trăiesc urmașii lor și nu aș vrea să am probleme cu ei.

5. Făceați muncă patriotică în calitate de elev? Ce manifestări erau obligatorii la 
școală atunci?
- Da, îmi amintesc că făceam muncă patriotică la curățenie în special, că eram 
copil în clasa a IV- a, nu se punea problema că să fii așa implicat în probleme, 
dar se făceau munci la curățenia șanțurilor, a grădinilor, mă rog tot ce era vorba
 de curățenie. Nu îmi amintesc așa de bine de manifestări puse la cale de regim, 
dar trebuia să particip la anumite acțiuni pe care le solicita școala la vremea aceea.

6. Ați fost pionier? Cum ați fost ales?
- Am fost pionier, am facut parte din prima promoție de pionieri în 1949 
și am purtat cravată un singur an pentru că a trebuit să întrerup pe clasa a IV-a 
şi nu m-am mai dus la școală decât când aveam vârsta de 25 de ani şi am 
făcut cursuri la fără frecvență la Pitești.
     Alegerea se făcea pe criteriul cunostinţelor, pe baza notelor pe care le aveam, 
nu s-a făcut așa la întâmplare să-i pună pe toți la pionieri la grămadă. İmi
 amintesc că și angajamentul pe care l-am scris, scriam un angajament, mi 
l-a scris un elev dintr-o clasa mai mare pentru că emoțiile erau așa de 
puternice încât îmi tremurau mâinile. Să vezi cravată roșie pe 
vremea aceea era ceva, părinții nu prea erau de acord cu politica asta, 
dar era obligatorie până la urmă.

7. În timpul copilărie au existat restricții la curentul electric? Cum învățați 
dacă nu era curent?
- Nu era curent electric în timpul copilăriei mele, acesta a fost introdus în 
comună abia prin 1964 când aveam deja 24 de ani. Învățam la lumina lămpii
 de petrol și la lumânare.


V.  1.Cum petreceați sărbătorile de 1 Mai sau 23 August?     
- Nu prea se sărbătoreau la țară 1 mai și 23 august, se sărbătoreau mai 
mult la orașe unde erau manifestări stabilite în acest scop, iar eu ca și copil nu
 am luat parte la astfel  de sărbători în copilăria mea.

2. Ați primit o eucație religioasă în familie? Mergeați la biserica duminică, de 
Paște de Crăciun?
- Am primit o educație religioasă în familie, mama și tata erau creştini ortodocşi,
 am mers la biserică la vârsta de 5 ani, aşa îmi amintesc eu, până târziu de tot. 
Imi amintesc că și în armată când eram militar prima învoire în oraș a fost 
la o biserică îmbrăcat în haine militare ceea ce mi-a pricinuit multe necazuri, 
că pe vremea aceea era interzis ca militarii să intre în biserică.

3. Existau interdicții de a merge la biserică?
- Nu cred că s-au impus așa restricţii, obligaţia era că atunci când mergeam 
cu colindatul  de Crăciun sau de Anul Nou să nu mai cântăm colindele obișnuite
 și să cântăm “ Sus tovarăși, nu dormiți,\ Vremea e să vă treziți “, niște 
cântece impuse, să zic așa, ale regimului.

4.Care erau jocurile copilăriei dumneavoastră?
- La școală jocurile erau tot ca și acum: șotronul, mijitea, alergatea erau niște 
jocuri obişnuite  să zic așa.

5. Ce cărți citeaţi și ce anume vă plăcea mai mult.
- În afară de cărțile de școală, cele din biblioteca școlii, ca să zic așa plină cu cărți
 de literatură sovietică, basme populare rusești, povești populare rusești,
 povestiri din război și tot așa cu conținut să zic politic sovietic.

6. Ce filme ați vizionat atunci și care v-au impresionat?
- În copilăria mea nu am vizionat nici-un film, îmi amintesc așa că pe la 11-12
 ani a rulat la Căminul Cultural, dacă pot spune așa, de fapt Hanul boierului 
Crasan, un film muncitoresc, alb –negru și atunci m-a impresionat extraordinar 
să văd pe un perete când se mișcau umbre, lumini.  Am văzut pentru prima dată 
un film muncitoresc, niște mineri care încărcau cu lopețile cărbuni sterili
 în vagonete, nu-mi amintesc așa bine, l-am vizionat la Pitești când aveam cel 
puțin 17-18 ani.

7. Ați avut o întâlnire deosebită în acea perioadă care să vă fi rămas în memorie?
- Nu am avut nici-o întâlnire, n-am avut cu cine, la școală erau câte doi 
învățători, întâlnirea era cu ei și mai târziu în clasa a IV-a cu instructorii  de pionieri.

8. Ați fost înscris în organizația UTC?
- Da foarte târziu am intrat în organizaţia UTM (Uniunea Tineretuli Muncitor)
 pe la 18 ani. Părinții mei nu mă lăsau să fac politică, cu toate acestea a trebuit 
să intru printre ultimii  în organizația UTM. Un an mai târziu am fost ales secretar al acestei organizatii și cu această atribuţie, să zic așa, am plecat și militar la 20 de ani, secretar al organizatiei UTM Piscani.

9. Mai târziu după terminarea școlii ați deținut vreo funcție în cadrul partidului. Cum ați fost alea pentru această funcție?
- Mai târziu, mai târziu… după ce m-am angajat la uzina Colibaşi am intrat în
 rândul membrilor de partid și după câțiva ani buni, aveam vreo 30 de ani, dacă 
nu chiar mai mult, am fost secretar de organizație de partid. Cam astea au 
fost atribuțiile pe care le-am avut eu, atribuții politice dacă se poate spune așa. Alegerea în partid am facut-o eu. Se vorbea pe vremea aceea că în partid sunt aleși cei mai buni dintre cei mai buni oameni ai muncii și fără  ca cineva să mă îndrume eu singur am făcut o cerere să intru în partid pentru a fi unul dintre cei mai buni. Când mi-am dat seama că era o eroare pentru că nu erau deloc cei mai buni dintre cei mai buni aș fi vrut să ies din partid, însă pe vremea aia nu se mai putea face lucrul acesta pentru  că era periculos.

Asta este tot, vă mulţumesc.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu