“Amantele rămân însărcinate de trei ori mai des decât soţiile. Dar nu pentru asta le iubim”

De la Profesoru.ro scriere !      

        “Amantele rămân însărcinate de trei ori mai des decât soţiile. Dar nu pentru asta le iubim”

       Aceste rânduri, în ciuda titlului, nu se doresc un elogiu al adulterului, ci doar o prea- sumară trecere în revistă a caracterististicilor sexualităţii umane şi a evoluţiei acesteia.

        În contextul exacerbării acestui “flagel”, doamnele încornorate sau “traduse” se întreabă cu onestitatea unui preşcolar: De ce? Ce are aia şi eu n-am? Sau mai grav:  ce are ăla şi eu n-am (aici răspunsul e evident :P, si nu mă refer la pilozitatea facială  ).

         Greşeala cea mai mare este aceea de a considera monogamia şi “monopolul” asupra partenerului ca un fapt firesc, natural. Se omite sau nici nu se cunoaşte faptul că în cea mai pare parte a istoriei sale evolutive omul a trăit într-un sistem social în care a avea mai mulţi parteneri era un lucru banal. Lucrurile se petreceau cam cum vedem azi în cazul majorităţii speciilor de mamifere, masculii şi femelele ducând o existenţă solitară, întalnindu-se doar pentru actul împerecherii, fără ca apoi masculii să participe la creşterea puilor. În cazul speciei umane se pare că aici intervine diferenţa.  Vulnerabilitatea puiului de om şi a femeii a dus la un parteneriat pe termen mai îndelungat între aceasta şi bărbat pentru creşterea lui. De aici mutaţiile de ordin emoţional şi social fiind uşor de intuit sau tărâm pentru speculaţii.

        Cu alte cuvinte omului modern îi vine destul de greu să nu­-i fugă ochii după căprioare, în condiţiile în care sute de mii de ani de poligamie i-au inoculat în “zestrea” sa psihică acest comportament. E ca şi cum toată viaţa ai scris cu mâna dreaptă iar apoi eşti nevoit să scrii cu stânga.

        La asta se adaugă şi faptul că  plăcerea amorului are o funcţie strict biologică, aceea de a asigura perpetuarea speciei. Astfel natura ne-a pricopsit cu plăcerea asta doar pentru a fi dornici să repetăm “schema”.  În definiv, încă plătim tribut hormonilor şi comportamentelor ancestrale …

        Doar iubirea adevărată ne poate absolvi de acest handicap.

(Textul îi aparține lui Iulian Petrescu, adică Domnului Profesoru.ro )