Cunoaștem, din păcate, puține date din
biografia fostului învățător Constantin Nicolescu. Timpul care s-a scurs (90 de
ani) de la trecerea sa în neființă, nepăsarea și reaua-voință a oamenilor în
mijlocul cărora a trăit, au acționat convergent pentru uitarea lui
Nu cunoaștem ascendenții neamului Nicolescu. Știm
sigur că s-a născut în satul Jupânești (comuna Coșești-Argeș) la 16 octombrie
1866. Cursurile școlii primare le-a urmat la școala din satul natal, primul său
învățător fiind preotul Ioan Marinescu
După absolvirea claselor gimnaziale, la
Pitești, a fost înscris la Școala Normală din București,
la 1 noiembrie 1887, după absolvire, fiind numit învățător suplinitor la școala
din satul Piscani.
La 1 februarie 1889 obține titlul de învățător
provizoriu, la școala din Piscani, numirea definitivă obținând-o abia în anul
1897. La 15 februarie 1893 se
stabilește, pentru tot restul vieții la Piscani, fiind adoptat de familia
Șerban Matei Trocan.
După stabilirea în acest sat, intervine cu
hotărâre la organele locale și centrale și obține sprijin pentru construirea unui
nou local pentru școală (în centrul satului) pentru copiii din ambele sate Piscani și
Negreni, acesta fiind realizat integral între anii 1897-1898.
Din
păcate, lipsa de înțelegere a organelor locale, care nu vedeau cu ochi buni
afirmarea tânărului învățător, care cerea cu stăruință încadrarea copiilor în
programul școlii (uneori aplicând amenzi) îl pune în dificultate cu organele
superioare. Prin 1902, ca urmare a unor abateri (reale sau inventate) este scos
din învățământ o perioadă de 4 luni.
Asemenea,
de la 1 noiembrie 1904 și până la 1
aprilie 1905, a fost iarăși ,,suspendat”
din învățământ și înlocuit cu învățătorul Gheorghe Dascălu.
Evenimentele anului 1907, prilejuite de marea
răscoală a țăranilor, i-a prilejuit lui
Constantin Nicolescu scoaterea din învățământ pentru o perioadă de 4 ani. Se
spune că la data de 12 martie 1907, când trenul special cu care se deplasau de
la Câmpulung la Golești, ministru de interne Ion I.C.Brătianu și prefectul de
Muscel, Tiberiu Cocăneanu, la trecerea prin gara Clucereasa, Constantin
Nicolescu împreună cu câțiva acoliți ai săi, i-au huiduit pe aceștia, fapt pentru
care în doar câteva zile a fost reținut și încarcerat în arestul Parchetului de
Muscel. Din raportul adresat Ministerului de interne, de către prefectul
Tiberiu Cocăneanu, reținem implicarea lui Nicolescu în aceste evenimente:
,,Răspunzând ordinului D-voastră nr. 20 413
curent, am onoare a vă relata că încă din prima zi a sosirii mele în acest județ
(12
martie 1907) mi s-a semnalat oarecare
începuturi de tulburări care ar fi putut da naștere la răscoale țărănești. Din
arestările făcute în primul moment și din cercetările ulterioare făcute de
către Parchetul de Muscel s-a putut dovedi că în aceste tulburări erau
amestecați și învățătorii: Constantin
Nicolescu din comuna Piscani și
Ion Petrescu din comuna Țigănești”.
Reîncadrat în
învățământ (după patru ani) Constantin
Nicolescu, împreună cu colegul său Nicolae Țârlescu, cu preotul Nicolae Negreanu,
parohul celor două biserici din parohia Piscani-Negreni și cu alți locuitori fruntași
din ambele sale menționate, pun bazele
pentru înființarea Băncii populare ,,Râul
Doamnei” care a funcționat o lungă perioadă de timp în satul Piscani. Înființează la Piscani, chiar în incinta
școlii, o Stație Pluviometrică, înzestrată cu toate cele necesare pentru
cercetarea meteorologică a zonei în care ne aflăm.
Stația meteorologică de la Piscani a fost
recunoscută oficial de către Institutul Central de Meteorologie, directorul
acestuia, Eric Oretelișanu, aprecind foarte mult activitatea mai mult decât
meritorie a lui Constantin Nicolescu.
În timpul Primului Război Mondial, localul
școlii din Piscani fiind ocupat de către Comandatura de etapă germană, școala a
funcționat în case particulare cu un număr restrâns de școlari, două clase
funcționând chiar în incinta locuinței sale.
După retragerea trupelor germane de ocupație
(11 noiembrie 1918) redeschide școala, al cărui local se deteriorase, reface
mobilierul aproape distrus, reconstituie arhiva școlii, renovează tâmplăria și
pardoselile etc.
La 2 decembrie 1918 organizează în incinta
școlii o manifestație de adeziune față de Proclamația de la Alba iulia, privind
Unirea tuturor provinciilor românești.
În
anul 1923, după reînființarea comunei Piscani, la realizarea căreia și-a adus o
contribuție deosebită,
Constantin Nicolescu a fost înlocuit (la cerere) din
funcția de director-diriginte al școlii din Piscani cu învățătorul Ion
Manolescu.
Retras
cu două clase de elevi în localul improvizat la ,,Casa Zavracu” care-i era în proprietate, după decesul fără urmași a
proprietarului, pe la începutul anului
1924, fostul învățător Constantin Nicolescu ajunsese la ,,capătul drumului !”
Cheltuieli imense pentru susținerea copiilor
la școli, studenți la diferite unități de învățământ superior din București, l-au stresat peste măsură,
epuizându-l fizic și psihic.
A decedat la 1 aprilie 1924.
Material realizat de domnul Teodor Dina, scriitor, istoric și om de cultură din Piscani (Dârmănești) - http://teodordina.blogspot.ro/ .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu