Totalul afișărilor de pagină

luni, 19 mai 2014

DESTINUL UITAT AL UNUI DASCĂL DE ȚARĂ - CONSTANTIN NICOLESCU (1866-1924)

        Cunoaștem, din păcate, puține date din biografia fostului învățător Constantin Nicolescu. Timpul care s-a scurs (90 de ani) de la trecerea sa în neființă, nepăsarea și reaua-voință a oamenilor în mijlocul cărora a trăit, au acționat convergent pentru uitarea lui   
         Nu cunoaștem ascendenții neamului Nicolescu. Știm sigur că s-a născut în satul Jupânești (comuna Coșești-Argeș) la 16 octombrie 1866. Cursurile școlii primare le-a urmat la școala din satul natal, primul său învățător fiind preotul Ioan Marinescu
         După absolvirea claselor gimnaziale, la Pitești, a fost înscris la Școala Normală din București, la 1 noiembrie 1887, după absolvire, fiind numit învățător suplinitor la școala din satul Piscani.
         La 1 februarie 1889 obține titlul de învățător provizoriu, la școala din Piscani, numirea definitivă obținând-o abia în anul 1897. La 15 februarie 1893 se stabilește, pentru tot restul vieții la Piscani, fiind adoptat de familia Șerban Matei Trocan.
          După stabilirea în acest sat, intervine cu hotărâre la organele locale și centrale și obține sprijin pentru construirea unui  nou local pentru școală  (în centrul satului)  pentru copiii din ambele sate Piscani și Negreni, acesta fiind realizat integral între anii 1897-1898.



        Din păcate, lipsa de înțelegere a organelor locale, care nu vedeau cu ochi buni afirmarea tânărului învățător, care cerea cu stăruință încadrarea copiilor în programul școlii (uneori aplicând amenzi) îl pune în dificultate cu organele superioare. Prin 1902, ca urmare a unor abateri (reale sau inventate) este scos din învățământ o perioadă de 4 luni.
        Asemenea, de la 1 noiembrie 1904  și până la 1 aprilie 1905, a fost iarăși ,,suspendat” din învățământ și înlocuit cu învățătorul Gheorghe Dascălu.
         Evenimentele anului 1907, prilejuite de marea răscoală a țăranilor, i-a prilejuit  lui Constantin Nicolescu scoaterea din învățământ pentru o perioadă de 4 ani. Se spune că la data de 12 martie 1907, când trenul special cu care se deplasau de la Câmpulung la Golești, ministru de interne Ion I.C.Brătianu și prefectul de Muscel, Tiberiu Cocăneanu, la trecerea prin gara Clucereasa, Constantin Nicolescu împreună cu câțiva acoliți ai săi, i-au huiduit pe aceștia, fapt pentru care în doar câteva zile a fost reținut și încarcerat în arestul Parchetului de Muscel. Din raportul adresat Ministerului de interne, de către prefectul Tiberiu Cocăneanu, reținem implicarea lui Nicolescu în aceste evenimente:
         ,,Răspunzând ordinului D-voastră nr. 20 413 curent, am onoare a vă relata că încă din prima zi a sosirii mele în acest județ (12 martie 1907) mi s-a semnalat oarecare începuturi de tulburări care ar fi putut da naștere la răscoale țărănești. Din arestările făcute în primul moment și din cercetările ulterioare făcute de către Parchetul de Muscel s-a putut dovedi că în aceste tulburări erau amestecați și învățătorii: Constantin Nicolescu din comuna Piscani și Ion Petrescu din comuna Țigănești”.
         Reîncadrat în învățământ  (după patru ani) Constantin Nicolescu, împreună cu colegul său Nicolae Țârlescu, cu preotul Nicolae Negreanu, parohul celor două biserici din parohia Piscani-Negreni și cu alți locuitori fruntași din ambele sale menționate,  pun bazele pentru înființarea Băncii populare ,,Râul Doamnei” care a funcționat o lungă perioadă de timp în satul Piscani.  Înființează la Piscani, chiar în incinta școlii, o Stație Pluviometrică, înzestrată cu toate cele necesare pentru cercetarea meteorologică a zonei în care ne aflăm.
          Stația meteorologică de la Piscani a fost recunoscută oficial de către Institutul Central de Meteorologie, directorul acestuia, Eric Oretelișanu, aprecind foarte mult activitatea mai mult decât meritorie a lui Constantin Nicolescu.
          În timpul Primului Război Mondial, localul școlii din Piscani fiind ocupat de către Comandatura de etapă germană, școala a funcționat în case particulare cu un număr restrâns de școlari, două clase funcționând chiar în incinta locuinței sale.
         După retragerea trupelor germane de ocupație (11 noiembrie 1918) redeschide școala, al cărui local se deteriorase, reface mobilierul aproape distrus, reconstituie arhiva școlii, renovează tâmplăria și pardoselile etc.
         La 2 decembrie 1918 organizează în incinta școlii o manifestație de adeziune față de Proclamația de la Alba iulia, privind Unirea tuturor  provinciilor românești.
         În anul 1923, după reînființarea comunei Piscani, la realizarea căreia și-a adus o contribuție deosebită,
 Constantin Nicolescu a fost înlocuit (la cerere) din funcția de director-diriginte al școlii din Piscani cu învățătorul Ion Manolescu.
          Retras cu două clase de elevi în localul improvizat la ,,Casa Zavracu” care-i era în proprietate, după decesul fără urmași a proprietarului,  pe la începutul anului 1924, fostul învățător Constantin Nicolescu ajunsese la ,,capătul drumului !
         Cheltuieli imense pentru susținerea copiilor la școli, studenți la diferite unități de învățământ superior  din București, l-au stresat peste măsură, epuizându-l fizic și psihic.

                                                   A decedat la 1 aprilie 1924.


Material realizat de domnul Teodor Dina, scriitor, istoric și om de cultură  din Piscani (Dârmănești) - http://teodordina.blogspot.ro/ .


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu