Totalul afișărilor de pagină

joi, 22 mai 2014

Din nou la Poenărei de Corbi

Să îl întâlnesc pe domnul Alexandru Marinescu și pe doamna Virginia Marinescu constituie de fiecare dată o adevărată experiență de viață. Unii oameni, prin ceea ce au fost, prin ceea ce sunt, te fac sa simți că stai la masă cu istoria, o istorie vie, o istorie trăită și împărtășită nouă, care avem urechi de auzit și ochi de văzut. Pentru că nu pot păstra numai pentru mine această bucurie a reîntâlnirii, m-am decis s-o împărtășesc și cu alții, cu elevii mei, cu prietenii mei, cu dumneavoastră, cei care mă urmăriți pe blog și pe paginile de facebook. 



Acum vreau doar un aspect să vă aduc la cunoștință: domnul Sandu nu este doar luptătorul din munții Făgăraș, nu este doar omul care, tânăr fiind, a primit cu bucuria deznădejdii sentința la doar 25 de ani de închisoare, nu este doar persoana căreia împrejurările istorice i-au dus în închisoare, părinții, i-au ucis fratele și socrul, i-au privat de libertate pe cumnatul său și alte rude apropiate.
Nu, este și omul care a avut imensul ghinion să treacă timp de câteva luni prin reeducarea de la închisoarea Pitești în primăvara anului 1952. Omul care a avut curajul să lupte în celulă pentru viața lui, omul care, alături de colegii săi i-a învins inițial pe studenții din comitetul de reeducare, tânărul care, apoi, când Eugen Țurcanu a revenit cu forțe proaspete, a fost strivit și bătut până a intrat în comă. Poveștile sale sunt cumplite și neverosimile, eu însumi când le-am auzit prima oară am foast atât de șocat încât nu am putut crede și am făcut păcatul de a-l judeca spunându-mi că fabulează.


 https://www.youtube.com/watch?v=28yoGYuV3mI


 https://www.youtube.com/watch?v=UCgDJuMYiCI

Aceste mărturii le readuc azi în fața dumneavoastră și vă mai spun că, undeva într-un Poenărei de Corbi trăiește un mare luptător, un om cu suflet de oțel, un brad care se va usca în picioare. Alexandru Marinescu a fost zdrobit și s-a ridicat, a fost ucis și a înviat, a fost umilit, dar și-a șters obrazul și în fiecare zi a vieții sale, fără să uite și fără să ierte depune mărturie pentru ca aceste orori săvârșite de români contra românilor să nu mai aibe loc vreodată. El face ceea ce atât de potrivit spune doamna Ana Blandiana: ,,Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție.’’ 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu