Suferințele unui fiu de dușman al poporului

     ,,Domnule, îți spun, eram copil și vroiam să fiu și eu ca toși copiii. Tata era deja la închisoare. Și atunci, într-o zi, eram la primară, au decis să ne facă pionieri. Și s-a făcut careu, iar înainte de ceremonia asta, pe mine m-au scos din careu și m-au dat la o parte. Eram singurul, domnule, nu înțelegeam nimic. M-am dus la mama acasă plângând. Uite, mamă ce mi s-a întâmplat. Mama m-a îmbrățișat și mi-a șters lacrimile. Lasă Titule, mi-a zis, lasă că nu îți trebuie ție cravata lor roșie. O sa-ți fac eu una și mai frumoasă. Tot roșie o să fie Titule, dar să o porți numai prin curte. Acesta a fost primul moment în care le-am simțit ura și m-au umilit. Doar primul.’’

    Câtă ură și îndârjire au putut să aibe acești așa ziși oameni?

    Suficientă încât să calce în picioare sufletul unui copil de 7-8 ani ?

    Suficientă încât să o aresteze pe Victoria din Nucșoara, mama a 2 copii de 3 ani si un an și jumătate și să nu dea voie nimănui să se apropie de casa acestor prunci vreme de 3 zile?

     Suficientă încât s-o aresteze pe Filofteia din Stănești cu fetița ei cu tot, încleștată de picioarele mamei ei și apoi s-o arunce din mașină, lăsând-o inconștientă la marginea drumului, departe de casă ?

     Suficientă încât să se oprească în fața unei Ecaterine din Nucșoara împietrite de suferință și, din proprie inițiativă, să îi arate fotografii cu un craniu, întrebând-o - ,,Îl cunoști pe ăsta, bandito, e fi-to?’’ Da, era. Și întregul univers s-a mai prăbușit odată ca de fiecare dată când unei mame i se ia definitiv speranța că ar mai fi în viață copilul ei.

     Cine au fost aceștia?  români au fost, români cu cel mai mic r posibil. românii de lângă noi. Asta dacă nu îi dăm crezare lui nea Gică Șuța, nepotul Elisabetei Rizea care spunea - ,,Domle, comunismul s-a făcut din țigani și din potlogi, nu din oameni, numai din adunătură înființați.’’