Aș vrea să vă propun un text de pe
blogul Profesoru.ro ce aparține elevului și prietenului meu Iulian Petrescu. Am
pus aici unul la întâmplare, fără să aleg, fiindcă mi se par toate niște mici
capodopere. Acum îl promovez pe Iulian, dar nimic nu e gratis – el încă nu știe
asta, dar când va ajunge, inevitabil, acolo unde valoarea sa îl va propulsa, va
trebui să dea lui Mefistofel partea ce i se cuvine. Pactul nu e încă parafat,
mai negociem și vă ținem la curent cu acestea.
Monogam și resemnat
Ajuns acasă, deschid uşa cu sentimentul
că deschid o cutie a Pandorei. Si cum drumul spre iad e pavat cu bune intenţii,
în toată casa mirosea foarte bine, a friptură şi soiuri de arome exotice. Ea mă
întâmpină la intrarea în bucătărie cu un sărut reflex în care am simţit imediat
camuflată nemulţumirea ei. Se foia preocupată prin bucătărie, căutând să-mi dea
impresia că-i stau în cale. Plesnea de autosuficienţă şi păşea de parcă era
încalţată cu piedestaluri, tăind aerul cu gesturi teatrale şi afisând o mină de
şahist în agonie. Simţeam cum furia şi nevoia de singurătate mă încearcă.
Devenisem oare bărbatul „îmblânzit”, monogam şi resemnat, pe care-l vazusem în
alţi câţiva cunoscuţi şi pe care îi priveam cu compasiune şi imunitate? Îi
vedeam lipsiţi de luxul singurătăţii. Genul de bărbaţi cărora le-au mai rămas
doar refugii subterane, aproape subconştiente. Până şi aici au ajuns să se
furişeze pentru puţină linişte. Îşi găsesc în aceste catacombe, putrezite
visele copilăriei, omnipotenţa tinereţii, leşurile efigiilor lor de oameni de
succes, de capi de familie exemplari, de fii, de soţi, de taţi, de
prieteni. Mirosul ce-i întâmpină aici îi face să simtă de parcă şi-ar fi
vârât nasul în stomacul spintecat unde-şi miros măruntaiele. Umezeala şi
reţinerea de a inspira adânc acest aer le aşează o mână rece pe creier. Aleargă
cu conştiinţa de Sisif prin iarba plină de rouă pe care, nu de mult, o tăvaleau
ca nişte motani care se răsfaţă la soare. De data asta iarba le sfăşie tălpile
iar picioarele le sunt burduşite cu pleava ce s-a vârât sub piele. Gândurile
lor, diapazoane de plumb dau tonul pentru requiemuri surde, înăbuşite. O reţetă
la îndemâna pentru un divorţ sau pentru o sinucidere.
Iulian Petrescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu