Din suflet de piatra si fier
cladit-am destine marete
in fumul de tunuri ce merge spre cer
spre moarte cu ghiare semete.
noi toti biruit-am durerea
si dorul de-acasa nebun;
apus-a de mult sfasierea
ca moartea pe lume-i surghiun.
Osteanul nu geme, nu moare
cand glontul se sparge in el
si striga mai tare: ,,Nu doare!
La lupta ostene-i frumos!’’
Si arde cetatea in flacari
din Nistru – la Volga departe
fug Rusii sarmanii de scapar
scantee de frica, de moarte;
ca Stalin – Cerberul din Kremlin
nu-i poate opri pe fricosi!
si plange-n statue doar Lenin
cu capul si ochii cei scosi.
Ostenii pe-altare de piatra
inalta pe Crist din mormant;
iar cerul te poarta la vatra
o grije de Mama, neveste
si micii lor prunci.
Se darama – Kremlinul!...
12 iulie 1943; Novvo Petrovka - Ucraina
Poezie scrisa de invatatorul Dumitru Dumitrachescu din Jupanesti - Arges; imi revine onoarea de a o publica pentru prima oara, cu acordul domnului Gheorghita, care toata viata a ascuns in suflet durerea si dragostea pentru parintele sau plecat intr-o lume mai buna atat de repede, in anul 1959. Cu multumiri, domnule invatator!
Daca acesta poezie ar fi fost gasita de catre stim noi cine, domnul invatator Dumitrachescu Dumitru si-ar fi sfarsit viata in inchisoare, intr-o vreme cand puteai primi o condamnare la moarte doar daca radeai de ,,preaiubitul frate de la rasarit''.
RăspundețiȘtergereTot ce facet domnul profesor face ca vrea ,ca pune sufle,si ca nu renuta la visul de a arata persoanelor care viziteaza acest blog adevarul despre COMUNISM o mare parte neagra din isoria tarii noastre deci respect pentru domnul profesor
RăspundețiȘtergere