Totalul afișărilor de pagină

vineri, 25 martie 2011

Statuile se daram


Din suflet de piatra si fier
cladit-am destine marete
in fumul de tunuri ce merge spre cer
spre moarte cu ghiare semete.
noi toti biruit-am durerea
si dorul de-acasa  nebun;
apus-a de mult sfasierea
ca moartea pe lume-i surghiun.

Osteanul nu geme, nu moare
cand glontul se sparge in el
si striga mai tare: ,,Nu doare!
La lupta ostene-i frumos!’’

Si arde cetatea in flacari
din Nistru – la Volga departe
fug Rusii sarmanii de scapar
scantee de frica, de moarte;
ca Stalin – Cerberul din Kremlin
nu-i poate opri pe fricosi!
si plange-n statue doar Lenin
cu capul si ochii cei scosi.

Ostenii pe-altare de piatra
inalta pe Crist din mormant;
iar cerul te poarta la vatra
o grije de Mama, neveste
si micii lor prunci.

Se darama – Kremlinul!...

12 iulie 191943; Novvo Petrovka - Ucraina

Poezie scrisa de invatatorul Dumitru Dumitrachescu din Jupanesti - Arges; imi revine onoarea de a o publica pentru prima oara, acesta cinste facandu-mi-o fiul acestuia, domnul Gheorghita, care toata viata a ascuns in suflet durerea si dragostea pentru parintele sau plecat intr-o lume mai buna atat de repede, in anul 1959. Cu multumiri, domnule invatator!

2 comentarii:

  1. Daca acesta poezie ar fi fost gasita de catre stim noi cine, domnul invatator Dumitrachescu Dumitru si-ar fi sfarsit viata in inchisoare, intr-o vreme cand puteai primi o condamnare la moarte doar daca radeai de ,,preaiubitul frate de la rasarit''.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tot ce facet domnul profesor face ca vrea ,ca pune sufle,si ca nu renuta la visul de a arata persoanelor care viziteaza acest blog adevarul despre COMUNISM o mare parte neagra din isoria tarii noastre deci respect pentru domnul profesor

    RăspundețiȘtergere